Adnana – Confesiuni…

Pe planeta mea se spune că gustul victoriei e dulce. E adevărat. O perioadă lungă am luptat cu tenebrele, cu viziunile apocaliptice, cu depresiile, cu nesiguranţa. O perioadă mult prea lungă mi-am asumat rolul de ucenic. Acum, după atâta fiere, e momentul să simt gustul dulce.

Multe resorturi interioare se declanşează atunci când îţi împlineşti un vis. Finalizarea Adnanei a reprezentat, timp de doi ani, doar o năzuinţă, un scop ce îmi părea atât de greu de atins încât, de multe ori, am fost tentat să-l abandonez.

Totul a inceput cu prima frază a romanului. Frază care mi-a bântuit prin minte săptămâni întregi. Nici o secundă nu m-am gândit că ar putea fi punctul de plecare al unei aventuri extraordinare. Şi, în rarele mele momente libere, am îndrăznit să scriu. Cuvintele ieşeau din mine cu o uşurinţă surprinzătoare. În scurt timp am creionat personajele, peisajele şi am împletit firul unei acţiuni, din ce în ce mai captivante. Fiind scris în diferite stări de spirit, romanul are anumite capitole în care melancolia, frustrarea, limitările pe care le-am simţit mereu, ca fiinţă umană în faţa Universului, îşi pun amprenta într-un mod evident. Am avut blocaje, am avut zile în care am şters tot ceea ce scrisesem anterior, dar am avut  şi zile în care nu mă puteam opri din scris.

Şi a venit ziua în care am îndrăznit să trimit primele capitole unei publicaţii sucevene, găsită, din joacă, pe net. Gazeta SF. Privind în urmă, simt o mare nostalgie. Textul nu era corectat, nu era credibil, avea multe lacune. Cu toate astea, echipa de redacţie de atunci mi l-a acceptat. Poate din cauză că erau şi ei la început şi nu prea aveau texte, poate din cauză că editorul George Sauciuc a văzut ceva special în lucrare, în mine. Nu ştiu. Cert e că am fost publicat.

Şi a urmat recenzia domnului Mircea Coman. Duşul rece. Unii debutanţi ar fi fost speriaţi sau blocaţi definitiv de cuvintele, pertinente şi fără răutate, ale recenzentului. Eu nu. Pe mine m-au înrăit, m-au motivat. Mi-am jurat că nu voi abandona scrisul până când nu-l voi face pe domnul Coman să afirme că o lucrare de a mea e deasupra tuturor celorlalte. Ce vremuri… Cum stăteam toţi cu ochii pe recenzii… Ahh! Nimic nu se compară cu starea de spirit de atunci. Şi am savurat momentul în care am fost lăudat. Pentru povestirea Dualism.

Şi a urmat momentul meu de explozie în fandom. Momentul în care, oameni importanţi, au început să îmi citească blogul şi, îmi place să cred, să mă urmărească. Totul a pornit, ştiţi foarte bine, de la Hegemonia Gazetei SF. De fapt, de la reacţia Faraonului, care, fără să vrea, mi-a făcut o mare publicitate.

Şi au urmat multe povestiri, multe postări pe blog, multă vizibilitate. A urmat primul volum, Dispensarul SF. Au urmat reacţiile cititorilor. Am primit foarte multe mesaje pozitive.

În toată această perioadă, Adnana a stat cuminte în sertar, aşteptând să o prezint rasei mele. Ştia că va veni şi ziua ei. Ştia că regina balului îşi face intrarea mai târziu. A crezut în mine. Şi crede şi acum.

Aşa cum şi eu cred în ea. E o simbioză între noi.

Sunt sigur că, odată cu acest roman, voi pierde anumiţi cititori, fanaticii Dispensarului SF, dar voi ccâștigaalţii, sper eu, la fel de fanatici. Am pornit, ca scriitor, din SF, iar Adnana e, clar, o lucrare pur SF. Nu are nici o legatură cu Dispensarul. Nu transmite genul de emoţii cu care v-am obişnuit, dar, asta v-o promit, vă va determina să o recitiţi, să vă puneţi întrebări şi, mai ales, să vă doriţi o continuare.

Lansarea va avea loc pe 14 decembrie, la Iaşi, în cadrul Romcon-ului. Vă voi da detalii despre locaţie şi oră în cel mai scurt timp.

Va urma, îmi doresc la o săptămână, lansarea la Suceava.

La final, vreau să vă asigur pe toţi că am rămas acelaşi tip deschis şi sensibil la tot ceea ce îmi scrieţi. Îmi doresc enorm să ne vedem, ori la Iaşi, ori la Suceava. Cum puteţi. Până atunci, lansez o provocare: cel sau cea care care va distribui de cel puţin 10 ori postarea asta va primi, gratuit, un exemplar al romanului cu autograful autorului.

Vă mulţumesc şi vă aştept.

2 păreri la “Adnana – Confesiuni…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *