coperta_dsf

Campania Clopoţelul sună pentru fiecare.

În curtea şcolii sunt mulţi copii. E gălăgie. Fiecare are câte un buchet de flori în mâini. Unii cară chiar buchete mai mari ca ei. Că aşa fac unele mame. Nu scapă nicio ocazie să epateze. Mai ales dacă vin cu jeep alb şi cu iphonul în palme. Ca să facă poze. Totul învelit în arome de Armani. Şi în discuţii sau laude despre cât de deşteaptă e progenitura. Că doar ştie să deschidă tableta de la 3 ani. În mod sigur va fi prima pe clasă. Genul care are numărul Doamnei în telefon şi-şi permite să o sune sau să-i dea sms-uri oricând. Genul care deja se gândeşte la cazarea pe care o va asigura la Harvard. Că, deh, în mod sigur acolo va ajunge progenitura. Nu are cum altfel.

Mai sunt şi alţi copii. Cu părinţi normali. Care fac eforturi pentru un mod decent de viaţă. Au strâns din timp bani şi i-au cumpărat copilului un ghiozdan nou. Câteva cămăşi. Un trening. Adidaşi. Rechizite. Ba chiar poate şi un ceas nou. Sau un telefon. Părinţi care încă mai au o scară de valori normală. Care nu-şi permit extravagante şi manelisme. Că nu-i caracterizează. Care cunosc cu adevărat valoarea copiilor lor. Care fac o educaţie normală. Atât de necesară în aceste zile. Şi care speră că aceşti copii minunaţi, încă mici, să nu se piardă pe parcurs. Din cauza anturajului. Din cauza facebookului de la vârste fragede. Din cauza libertinajului şi tentaţiilor. Părinţi cu adevărat preocupaţi de ceea ce ştie şi poate copilul. Nu de notele atât de uşor ajustabile pentru unii.

Părinţi. Profesori. Copii. Oameni. Emoţii. Speranţe. Viitor prin educaţie. Totul pleacă de aici. Şi de la bun simţ. Şi de la respect. Nu de la bani. Nu de la impresii eronate. Nu de la epatări de parveniţi. Nu! Viitorul unui copil începe cu prima literă. Nu cu prima tabletă sau cu prima bonă.

În mulţimea asta mai există cineva. Un copil pe care-l cheamă Ilie. Are o uniformă prea mare. Are un ghiozdan vechi. În el nu are decât un caiet şi un creion. Plus un sandviş făcut de mama lui. În mână are o singură floare, pe care a rupt-o dintr-o tufă. În drum spre şcoală. E singur. Părinţii îi sunt la muncă. Fraţi nu are. Ai lui abia de fac faţă cu cheltuielile zilnice. I-a auzit el vorbind despre ce eforturi vor face pentru şcoală. Nu a înţeles. Ce efort aşa mare e să vii la şcoală? Se uită în jur. A văzut la un băieţel un ghiozdan albastru. Străluceşte aşa frumos. Ar vrea şi el unul. Toţi au uniforme noi. Au şi veste. El nu are decât o cămaşă albă. I-a promis mama că îi va coase şi lui o vestă. Abia aşteaptă. Unii au ciocolată. Alţii au sucuri. Înghite în sec şi scoate sticla cu apă de la robinet. Ia o gură. Se formează clasele. Şi-a auzit numele. Se duce alături de ceilalţi. Copiii nu-l bagă în seamă. L-au izolat cumva. Stau la poze. Pe el nu are cine să-l fotografieze. Ai lui sunt la muncă. Şi fac eforturi pentru şcoală. Ce o mai fi însemnând şi asta. A văzut că fiecare a dat flori. Buchete mari. Buchete mici. Învelite în staniol sau celofan. Strălucesc aşa frumos. Întinde şi el timid floarea. Se uită în jos. Nu a observat că s-au pus toţi în mişcare. I-a căzut floarea. Au călcat-o toţi în picioare. Îi pare rau. Se ţine după ei până în clasa. A prins doar ultima bancă. Stă singur. Şi cât îşi doreşte un coleg…
***

În fiecare an începe şcoala. În fiecare an mulţi copii au emoţii pe care nu le vor uita toată viaţa. În fiecare an există o şansă pentru fiecare. În fiecare an e o poveste cu un alt început. În fiecare an există Ilie. Copilul lipsit de posibilităţi. Copilul care nu are toate cele necesare şcolii. Copilul care are viitorul umbrit. Copilul care îşi striveşte singur speranţele şi dorinţele, comparându-se, atât cât înţelege, cu ceilalţi. Copilul care se adaptează cum poate. Copilul pentru care clopoţelul e ciobit.

Voi mă ştiţi, nu? Am participat împreună la multe campanii. De data asta mă raliez la cea organizată de Intermedia Suceava şi de organizaţia Salvaţi Copiii. Numele ei este Clopoţelul sună pentru fiecare. Organizaţia Salvaţi Copiii va propune o listă de copii defavorizaţi. Ei vor primi câte un ghiozdan plin cu rechizite. La campanie participă Librăriile Alexandria, care redirecţionează o cotă din profit către această organizaţie. De asemenea librăriile fac o reducere de zece la sută pentru rechizitele achiziţionate pentru această campanie.

Vă invit alături de mine. Vă rog să ne mobilizăm din nou. Pentru copii. Pentru viitorul lor. Pentru educaţie. Eu voi scoate la licitaţie ultimul meu volum din România ca un drog si 20 de exemplare din Dispensarul SF. De asemenea voi deschide lista cumpărând primul ghiozdan pentru această campanie. Vă voi ţine la curent. Vor apărea în mod sigur în media toate acţiunile, atât ale noastre cât şi ale tuturor celorlalţi. Vom fi informaţi despre mersul campaniei. Primesc pe adressa cabinetului ghiozdane pline cu rechizite. Rugămintea mea e ca acestea să fie noi. Puteţi să mă contactaţi pe pagina mea de facebook sau la adresa de mail cilsuceava@gmail.com

Clopoţelul sună pentru fiecare. Inclusiv pentru Ilie.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *