coperta_dsf

Campania ” Unii lângă alţii la Dispensarul SF”.

Nu am mai scris demult pe aici şi unii dintre voi mi-au reproşat asta. Mai mult sau mai puţin direct. Nu mă ascund după motive, dar chiar am fost prins cu proiecte literare de care sunt sigur că aţi auzit. Apoi m-am lăsat sedus de rutină. Pentru a mă încărca. Pentru a mă detaşa de emoţiile pe care mi le provoacă nedreptăţile din jurul meu. Un fel de safe-mode la nivel mental. Mi-a prins tare bine.

 

M-aţi întrebat dacă sunt în regulă. M-aţi întrebat dacă voi continua să scriu. M-aţi întrebat la ce lucrez acum. Vă mulţumesc pentru interes şi grijă. Un autor e nimic fără cititorii lui. Am un nou proiect acum. Sunt în etapa de documentare. Veţi primi câteva mostre în toamnă. E vorba despre un roman în care veţi descoperi un alt stil. Nu sunt încă autorizat să dau detalii.

 

Nu m-am schimbat. Sunt acelaşi om pe care-l cunoaşteţi. Sensibil la multe. În special la greutăţile celor de lângă mine. Vă propun o nouă campanie. Pentru câţiva copii. Mici. Sugari. 5 fetiţe şi un băieţel. Structura pe vârste este următoarea:

 

  • o fetiţă de 2 luni.

 

  • o fetiţă de 3 luni.

 

  • o fetiţă de 4 luni.

 

  • o fetiţă de 5 luni.

 

  • un băieţel de 5 luni.

 

  • o fetiţă de 11 luni.

 

Intenţia mea este să le oferim acestor copii lapte praf, pampers, hăinuţe, poate chiar medicamente. Ziua în care aş dori să facem aceste cadouri este 23 iulie. Sâmbăta. La dispensar. Nu vă spun cuvinte mari. Nu fac apeluri aiurea. Vă spun doar că au nevoie de toate acestea.

 

Învăţăm din ce în ce mai bine că în vremurile astea nu putem sta decât unii lângă alţii. Normalitatea începe cu un prim pas. Cu empatia. Cu atenţia pe care o acordăm celor din jur. Viitorul nostru nu depinde cei care ne conduc. Nu. Depinde de ceea ce construim noi prin atitudinea noastră. Sunt onorat că scriu pentru voi, cei care înţelegeţi cuvintele şi emoţiile.

 

Vă invit alături de aceşti copii. Să fim împreună. Să ignori astfel de situaţii e uşor. Îl iei pe „nu mă interesează” în braţe şi dormi liniştit. Să te implici, încercând să rezolvi măcar temporar greutăţile celor de lângă tine e o mare responsabilitate. E un mod de viaţă care vine din interiorul tău.

 

Putem fi unii lângă alţii, noi toţi cei care avem un scop în viaţa asta. Şi nu e acela de a avea. E acela de a trăi privind atent în jur la cei care au nevoie de ajutorul nostru.

Pentru detalii mă puteţi contacta pe pagina mea de facebook sau la adresa de email: drhaidamacflorin@gmail.com

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *