Carevasăzică am fost la Romcon…

Bun. Aşa cum ştiţi, am fost astăzi la Iaşi pentru a participa la lucrările Romcon-ului. Pentru cei care nu au habar ce înseamnă, vă spun eu: e o întâlnire, presupusă a fi de nivel naţional, a celor pasionaţi de SF (autori, oameni de presă, cititori, patroni de publicaţii de gen, critici). Sună foarte frumos în teorie, nu?

Din păcate, trebuie să încep cu lucrurile care nu mi-au plăcut. În primul rând, locul de desfăşurare a lucrărilor. O sală mică, nearisită, care nu se pretează la acest gen de manifestări. Şi asta nu o spun din răutate sau consecinţă a unor pretenţii exagerate, dar s-a simţit faptul că nu prea am avut loc pentru cărţi, pentru afişe, pentru materiale promoţionale. În al doilea rând, a fost o prezenţă slăbuţă. Noi, CIL-ul, avem la o şedinţă de cenaclu un număr similar de participanţi. Aici trebuie să dau o bilă neagră organizatorilor pentru modul în care s-au ocupat, sau nu, de publicitate. Nu se poate ca un oraş aşa mare ca Iaşul să aibă doar câţiva împătimiţi de SF. Este posibil ca evenimentul să nu fi fost mediatizat suficient. Domnilor, cu tot respectul, şi am pentru voi mult, mă scuzaţi, dar nu aţi fi avut ce căuta în cadrul FILIT-ului, în formula asta, aşa cum am auzit azi unele dorinţe. În al treilea rând, m-a deranjat, şi aici trebuie să citez, „zgomotul neoliticului”, atât de iubit de românaşii noştri înapoiaţi. Concominent cu Romcon-ul, în aceeaşi clădire, a avut loc un spectacol de muzică ţărănească, unde toţi guţanii, rangă de beţi, şi-au reprodus eructaţiile. Nu am nimic împotriva folclorului, dar mă enervează meltenii şi damfurile de băutură ieftină. Nu mai spun de faptul că, atunci cand vorbea Cristian Tudor Popescu, CTP-ul, la dezvelirea plăcii comemorative pentru Dan Merişca, cineva a îndrăznit să-i spună unuia, care urla ca bivolul, să înceteze, că e un moment deosebit. Răspunsul a fost de genul „ Ce treabă am eu cu ăştia, în p.. mea?!”. Aşa-i românul: beţiv, incult, mârlan. În fine, sunt sătul să vă tot povestesc de naţia asta de iobagi. Se puteau evita toate astea dacă organizatorii ar fi fost mai atenţi şi ar fi ales altă locaţie. În al patrulea rând, nu pot să nu remarc timpul infim acordat prezentărilor de carte. Domnilor, nu vă supăraţi, dar fenomenul care se numeşte SF se construieşte pe cărţi, nu? Aşa ajungem la cititori, aşa ne facem cunoscuţi, aşa, unii, câştigă bani. Păi, dacă voi acordaţi timp berechet pentru discuţii interminabile şi prezentarea cărţilor o faceţi printre uşi, ca o chestie secundară, înseamnă că autorii degeaba scriu. Rolul celor care activează în fandom, fără a fi autori, e chiar acela de a-şi promova scriitorii pe care-i păstoresc şi lucrările lor. Ori asta nu s-a întâmplat azi.

Cu riscul de a scoate din pepeni, din nou, fandomul, îmi vine să lansez o provocare din partea CIL-ului: organizăm noi, la anul, Romcon-ul. Să vă arătăm cum se face. Vom mai discuta despre asta.

La capitolul regrete, nu am decât unul singur. Şi acela este legat de modul evident în care funcţionează găştile în fandom. Din păcate, anumiţi autori fac parte din ele şi asta a dus la o atitudine de genul: dacă vine X, eu nu mai vin. Şi aşa suntem puţini, domnilor. Dacă ne lăsăm divizaţi de orgolii, chiar că ne ducem draqului de tot. Nu îmi permit să dau nume, dar o manifestare la nivel naţional nu poate fi luată în considerare, dacă anumiţi grei nu sunt prezenţi. În fine, mă opresc aici pentru că nu vreau să îmi aprind paie în cap, din nou, gratuit.

 Cu toate astea, ziua de azi a fost una specială pentru mine. Ştiţi foarte bine că eu iubesc Iaşul. Orice călătorie acolo e un prilej de mare emoţie şi bucurie. Deci, dimineaţa la ora 8, împreună cu Bogdan Popescu, geniul coperţilor de carte, am pornit spre oraşul construit, ca şi Roma, pe şapte coline. Drumul a fost uşor, nava s-a comportat ireproşabil, opririle au fost rare, udate cu Cola şi aromate cu fum de Sobranie Black. Am ajuns, ne-am întâlnit cu Profesorul (Mircea Nanu Muntean zis şi Gandalf) şi am participat, cuminţi, la lucrări. Am avut onoarea să mă prezint doamnei Ştefana Czeller, una din scriitoarele mele preferate, de la care am primit proaspatul ei volum Ozz. Am avut plăcerea de a-l cunoaşte pe distinsul domn Alexandru Mironov. Excelenţa Sa a primit cu bucurie un exemplar al volumului meu Adnana. Acest om m-a fascinat din prima secundă. Ştiţi că eu sunt un tip greu de impresionat, dar, credeţi-mă pe cuvânt, domnul Mironov are carismă, are stofă de intelectual rasat şi, cel mai important, are, ceea ce puţini posedă, bun simţ şi modestie. Adăugaţi la astea faptul că este o enciclopedie de cunoştinţe din multe domenii şi veţi avea portretul unui monstru sacru. Pe bune, am fost onorat, emoţionat şi marcat de întâlnirea cu acest om, care e în stare să schimbe vieţi.

Fac o pauză de efect pentru că vreau sa fiu bine înţeles, în special de anumite personalităţi din fandom. Îmi asum cele pe care le voi afirma mai jos. Până astăzi, în mintea mea, urmaşul regretatului Ion Hobana, mi s-a părut fi Mike Hăulică. Pe bune. E o chestie pe care v-o spun în premieră. Sunt sigur că nici Mike nu mă va crede. Astăzi însă, fără supărare Maestre, după ce l-am ascultat pe Mircea Opriţă, mi-am revizuit percepţia. Nu spun mai multe pentru că mi se pare un sacrilegiu să vorbesc despre domnia sa, eu, un ucenic.

Dintre autori, l-am descoperit pe domnul Ovidiu Petcu şi a sa Ecuaţie a lui Faust. Mi-a plăcut ceea ce a citit şi sunt sigur că întreaga lucrare este bine conturată, mai ales că i-a plăcut şi Faraonului. Este un autor pe care, în mod sigur, îl voi urmări.

Întâlnirea cu domnul Cornel Secu, Faraonul, Dumnezeul fandomului. Mă aşteptam să văd un tip a cărui răutate să fie depăşită doar de kilogramele de osânză, însă nu a fost aşa. Mi s-a prezentat un om normal, elegant, cu un simţ al umorului dezvoltat şi cu o dicţie pe care sunt invidios. Un om care a văzut multe, a construit multe, a pierdut multe. Un om care are curaj să înjure, să înjunghie pe faţă, un om care nu ascunde veninul în pupături. Un om care, ori te scuipă, ori te iubeşte. Aroganţa Faraonului, atât de blamată, are totuşi un fundament. Asta am dedus din discuţiile cu domnia sa. Discuţii fracturate, e drept. I-am mulţumit pentru publicitate şi dumnealui m-a întrebat când are loc meciul de box la care l-am invitat. Deci, m-ai citit faraoane. Îţi mulţumesc. Şi, datorez un drept la replică. Nu am avut timp să dezvoltăm subiectul, dar situaţia stă cam aşa. După ce am prezentat activitatea noastră la Suceava, Faraonul a luat poziţie şi a zis ceva de genul: degeaba găsiţi autori, îi şlefuiţi, îi puneţi chiar într-o antologie, dacă această antologie circulă într-un tiraj de doar 50-100 de exemplare, numai pe plan local.

Corect. Doar că, nu uitaţi: Revoluţia a început la Timişoara doar cu 50-100 de oameni. Apoi a luat amploare naţională. Staţi să vedeţi de ce suntem noi în stare, la Suceava. În timp. Acum doar semănăm. Când vom strânge recolta, mulţi ne vor invidia şi copia.

Noi, CIL-ul, ne-am prezentat la această manifestare cu trei cărţi: Dispensarul SF, HB-Scrisuri şi, eterna mea vedetă, Adnana. Am fost mai mult decât încântat să ofer câte un exemplar domnului Cătălin Badea Gheracostea şi doamnei Ştefana Czeller.

 Vă spun şi vouă ce am spus acolo. Adnana e o poveste pe care o pot citi şi copiii. Şi ce cadou mai frumos îi poţi face unui copil decât o poveste care să-l ţină cu sufletul la gură? E o aventură extraordinară, o lucrare cu un limbaj accesibil, fără teorii complicate. Adnana, am curaj să afirm, e o lucrare care va determina multă lume să citească SF.

În concluzie, am fost acolo, am cunoscut oameni extraordinari, am câştigat oarece vizibilitate. Vă aştept la lansarea Adnanei la Suceava, sâmbăta viitoare pe 21 decembrie, ora 14. Voi da detalii despre locaţie imediat ce primesc o anumită confirmare, obligatorie.

Până atunci, voi continua să cumpăr cărţile mele în fiecare zi, dându-mi astfel iluzia că trăiesc din scris. Sper doar să nu fiu singurul care face vânzare.

Să auzim numai de bine.

2 păreri la “Carevasăzică am fost la Romcon…

  1. Pingback: Premiile RomCon 2013 | Galileo Online

  2. Pingback: Adnana la Suceava. Lansare de carte | Clubul de Initiativă Literară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *