Dead skin mask.


În primul rând vreau să le mulţumesc tuturor celor care mi-au trimis mesaje zilele astea. Sunt deosebit de onorat să am o corespondenţă cu voi, cititorii mei.

Aşa cum bine ştiţi, cei care aţi citit lucrarea Invazia zombi, aproape de final am lansat o provocare, punându-vă o întrebare. Spre marea mea bucurie, am un câştigător în persoana doamnei Popescu Gilda. Către dumneaei a plecat ghidul. Cu o dedicaţie specială din partea mea. Vă mulţumesc şi pe această cale. Pentru cei care m-au încurajat să fac o continuare: lucrez la asta. Vă dezvălui titlul capitolului următor: Pregătiri. Eroul nostru ia decizia de a pleca spre cei câţiva supravieţuitori. Are de parcurs 200 de kilometri. Vor fi de toate: peisaje apocaliptice, zombi, lupte, sânge, moarte, depresii, speranţe, motivaţii noi şi, normal, la un moment dat, acea Ea. Cum ar fi să vă treziţi într-o zi că aveţi toate resursele planetei doar pentru voi, câţiva? Cum ar fi ca voi, oameni moderni, evoluaţi, dependenţi de confort, să vă întoarceţi la foc şi bâtă? Cum ar fi să vă reconsideraţi priorităţile? Cum ar fi să priviţi din nou către cer, nu doar în ecranul telefonului? Ce valoare ar mai avea în asemenea condiţii celebra afirmaţie: „Cerul înstelat deasupra mea şi legea morală în mine”? Vă voi aduce apocalipsul şi vă voi învăţa să supravieţuiţi în el. Pas cu pas. Cu porţia. Asa cum ne dau producătorii acţiunea din celebrul serial The walking dead, al cărui fan declarat sunt. Apropo, personajul meu preferat din serialul ăsta e Rick. Al vostru care e?

Bun. Întorcându-ne acum pe meleagurile mioritice, vă mai dezvălui ceva. Sunt pus pe confidenţe în seara asta. Următoarea mea postare despre această ţară minunată se va numi Dreptul la montă. Avertizez de pe acum că nu se adresează pudibonzilor, celor slabi de înger, sclifosiţilor, frigidelor, impotenţilor, prefăcuţilor, Costicilor. Sunt deosebit de afectat de o anumită situaţie de care m-am lovit, aşa că voi fi dezlănţuit.

La final, doresc să adresez un îndemn: donaţi pentru Dispensarul SF. Arătaţi că vă pasă. Cel sau cea care va sparge gheaţa cu prima donaţie va avea dreptul să-mi ceară o lucrare doar pentru el sau ea. Cine ştie? Poate în câţiva ani se va vinde la licitaţie. Aberez, nu?

Să auzim numai de bine.

4 păreri la “Dead skin mask.

  1. Georgiana

    Draga Doctore,

    Ma distrez citind povestioarele insiruite sub diferite nume in acest jurnal public, ma fac sa plang, sa rad, sa ma inrosesc, sa ma ofuschez sau sa o iau personal, asa ca imi permit sa pun o intrebare simpla: Nu cumva fumati cam mult si exista posibilitatea sa ne privati, mai curand decat ar fi necesar, de randurile care ne fac sa…simtim toate cele mentionate mai sus?

    Cu ingrijorare doftoriceasca:),

    Georgiana

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *