Din nou la Socola…

Dragii mei, vă scriu toate astea după o zi înfiorătoare, plină de drumuri, de evenimente, de consum fizic şi psihic. Până aici nimic nou, o zi normală pentru ritmul meu de viaţă, dar ceea ce a făcut-o insuportabilă a fost canicula asta ce mi-a transformat creierul într-o mare meduză. Pe bune, sunt sătul de vremea şi de vremurile astea.

Am avut de făcut câteva drumuri la Iaşi, motiv pentru care nu am putut onora cu prezenţa Dialogurile de la Fălticeni, chiar participarea la manifestarea de azi de la Cărtureşti Mall a fost pusă sub semnul întrebării.

Bun. Acum să vă prezint câteva situaţii, să ne distrăm împreună.

Mai întâi, o replică ce pe mine m-a lăsat fără glas. Am nişte prieteni care, ca toată lumea, şi-au făcut planuri de concediu. Având o facilitate, datorită meseriei, au obţinut un bilet la mare, la unul din hotelurile MAI. Până aici, totul bine şi frumos, doar că ei sunt vegetarieni, şi cum meniul de acolo este standard au sunat să întrebe ce variante găsesc pentru a nu muri de foame. Doamna de la celălalt capăt al firului i-a ascultat răbdătoare, apoi, cu un ton sec, le-a comunicat următoarele: „ Dacă sunteţi vegetarieni, vă prezentaţi la hotel cu adeverinţă de la medic.” Apoi a închis, lăsându-i pe prietenii mei sideraţi. Minunat, nu?

Vreau să vă vorbesc despre vizita mea de astăzi la Spitalul de Psihiatrie Socola, Secţia 5, Acuţi, unde am avut ceva treburi profesionale. După cum ştiţi, eu am mai fost acolo, trimis fiind de un anumit domn ( vezi postarea mea Carevasăzică am ajuns la Socola).

Am intrat în spital cu maşina, de data asta cu mine la volan, iar portarul ne-a blocat din nou drumul. I-am explicat că sunt medic şi cum mutra mea nu i-a inspirat încredere mi-a spus:

– Dacă aţi şti dumneavoastră câţi se dau medici aici, la noi. Plătiţi 5 lei, taxa pentru parcare, şi puteţi intra.

Ce să fac? Am plătit şi m-am gândit la faptul că dacă mă prezentam Napoleon aveam parte de o primire mai caldă. Am ajuns în clădirea în care mai fusesem acum câteva luni şi ce m-a frapat a fost următoarea chestie: nebunul care m-a invitat la el în salon, să-i fiu coleg, era tot acolo şi m-a recunoscut. I-am dat alt pachet de ţigări şi am stat un pic de vorbă. Ca să vedeţi cum e creierul uman defect: ţinea minte când am fost eu, cum eram îmbrăcat, ce am vorbit, dar nu-şi amintea ce a făcut cu o zi înainte. Mi s-a părut foarte tare chestia asta şi chiar i-am scris în caietul ce-l purta cu el: „ Vasile, omul care caută ziua de ieri, ia aminte: n-ai pierdut nimic.”

După toate astea, am gonit ca nebunul, la 39 de grade afară şi 20 în maşină, pentru a ajunge la Suceava, unde am participat la manifestarea Dialoguri la Cărtureşti, organizată de CIL, responsabil direct fiind Ilinca Rusu. Am ajuns în jur de ora 18, am făcut cunoştinţă cu câţiva oameni minunaţi, şi am citit povestirea mea Dualism. Spre bucuria mea, am fost ascultat cu mare atenţie, am smuls zâmbete, am fost aplaudat, toate astea dându-mi forţa de a continua pe drumul ăsta sinuos al literaturii, motivaţia de a sacrifica şi ultima picătură de energie pentru manifestări culturale.

Acum, o chestie deosebită. Joi, 28 iunie, se împlinesc 100 de ani de la naşterea marelui Sergiu Celibidache. În cadrul cenaclului Mansarda cu Poveşti, de Vineri, 29 iunie, vom avea o secţiune dedicată maestrului, ce va fi organizată şi prezentată de domnul regizor Mircea Constantin, care ne-a făcut promisiunea de a ne aduce şi un material video. Vă invit să vă petreceţi seara cu noi, merită, pe cuvânt. De asemenea, avem promisiunea maestrului Konstantyn Ungureanu Box că ne va onora cu prezenţa şi ne va încânta cu creaţiile domniei sale.

Va fi o seară minunată, vă garantez.

Numele manifestării va fi: Sergiu Celibidache în Mansarda cu Poveşti.

Cu această ocazie, invit pe toţi cei care vor ţipa de indignare văzând asocierea asta să-şi suprime reflexul de împroşcare cu noroi, să ni se alăture şi să ne blameze după cenaclu, dacă nu vom reuşi să-i convingem de intenţiile noastre.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *