coperta_dsf

Domnişoara şi injecţia-fragment din Dispensarul SF.

V-am mai povestit despre farmecul medicinii rurale. Despre programul de gărzi pe care l-am executat doi ani de zile.
V-am spus despre sala de box pe care mi-am amenajat-o acolo şi despre urgenţele ce m-au solicitat, oarecum.
Să vă mai descriu o situaţie ce mă amuză şi acum. Protagoniştii sunt: Vindecătorul şi trei domnişoare bete.
Era sâmbătă seara. Mi-am încheiat activitatea intelectuală cu o pagină din Cioran. Am ieşit în faţa spitalului să aprind un Davidoff, să mai stau la o vorbă cu una din asistente. Împărţea aceeaşi patimă ca mine, otrăvitul prin fum. Aerul era cald, încărcat cu miresme de tei.
Stele răzleţe începeau să lumineze cerul unei comune uitate de timp. Luna arunca în noi lumina sa rece.
– Spune-i te rog infirmierei să-mi facă patul. Vreau să mă odihnesc un pic. Cine ştie ce noapte urmează? E sâmbătă şi e plin de tot felul de turbaţi.
Partea nasoală era camera de gardă. Acolo consultam, citeam, scriam, dar eram nevoit să şi dorm. Nu exista alt loc. Doar nu era să mă bag în pat cu bolnavii.
Intru în unitate. Mă spăl pe dinţi. Mă dezbrac şi mă întind în pat. Obosit fiind, am adormit instantaneu. Mă trezeşte soneria. Din reflex, sar din pleduri. Mă duc să deschid.
Imaginea era splendidă: eu în chiloţi şi trei fete tinere în faţa mea.
– Ce e cu voi?
– Domn doctor, prietenei mele i s-a făcut rău, aşa că am adus-o aici – îmi spuse una dintre ele cu o voce incoerentă.
– Bun. Intraţi în camera de gardă. Aşteptaţi un minut să îmi iau ceva pe mine.
Mă îmbrac.Le invit înăuntru. Cea cu probleme a fost întinsă pe canapeaua de consultaţii. O examinez şi constat că era beată mangă, cea mai beată dintre toate trei.
– Dar ce a păţit?
– Eram la o petrecere şi a băut prea multă cafea.
– Da da. Cafea cu rom, nu?
– Nu. Că ea nu bea că are probleme cu calciul.
– Bine bine. Îi voi face o injecţie.
Mă adresez pacientei.
– Te rog să desfaci un pic blugii, să te pregăteşti pentru că îţi voi face o injecţie.

Mă duc spre dulapul de urgenţe. Încep să rup fiole şi să umplu o seringă. Mă întorc cu seringa în mână şi rămân stupefiat.
Asta şi-a dat jos tot de pe ea şi stătea crăcită pe canapea cu faţa în sus. M-a buşit râsul. Celelalte două ce râdeau ca proastele.
– Domnişoară, dar ce injecţie crezi că-ţi fac? Întoarce-te!
Asta se întoarce şi rămâne sprijinită în coate şi genunchi, în celebra poziţie pe care Terra Patrick a dus-o la apogeu.
– Băh fetelor, puneţi-o pe asta ca lumea. Nu suntem la studiourile Vivid aici. Terminaţi cu prostiile.
Astea se înroşesc. Îi trag o injecţie pentru care m-a pregătit facultatea de medicină.
O îmbracă, o iau în braţe şi o cară la maşină.
Sting becul şi încerc să adorm din nou. După cinci minute, sună iarăşi. Era una din cele trei.
– Domn doctor, nu veniţi cu noi la chef?
Am închis uşa. Am deconectat soneria. Mi-am pus perna în cap. Am decis că mi-a ajuns pentru o singură noapte.

 
Aveți posibilitatea de a descărca varianta pdf a volumului, via PayPal in secțiunea Cărțile mele de pe prima pagina a blogului vindecatorul.com

O părere la “Domnişoara şi injecţia-fragment din Dispensarul SF.

  1. Bogdan

    Faza cu dezbracatul imi aduce aminte de poveste intamplata pe holurile comisariatului militar de langa piata mare.Nu am fost de fata cand s-a intamplat si nici nu stiu daca e adevarata….intr-a 12-a se mergea pt recrutare si cum toti baietii trebuiau sa fie goi in fata comisiei, unul a avut o erectie. Cineva din comisie i-a spus ca pe pervaz e un borcan de apa si sa-l foloseasca.Ala a baut apa….in loc sa-si bage „obiectul” la racoare…

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *