Eli, necorectat… O mostră…

Un soare mare, rosu, scalda cu razele sale multiplele dealuri ce se infatisau privirii mele, particule de praf fin pluteau in aerul pe care eu il respiram cu nesat, o caldura placuta invaluia trupul meu gol.
Am reusit sa fac saltul. Eram sigur de asta pentru ca simteam hipotermia, pareza si senzatia de presiune in tot corpul. Ca de obicei nu am reusit sa iau nimic cu mine, nici arme, nici haine, nici macar un amarat de ceas. Stiam ca nu dureaza mult pana voi fi complet functional asa ca am asteptat cuminte , savurand tot ceea ce era in jurul meu.
Simt o atingere pe umar si apoi aud o voce in spatele meu.
-De unde vii? Care este numele tau?
Un glas catifelat ce ma incanta. E al unei femei cu un par lung, negru, ochi migdalati, inchisi la culoare si un ten masliniu, ca o mulatra din vremurile mele. Adaugi un strop de lapte cafelei si totul se schimba,nu? Sa speram ca are si cantitatea de zahar pe care o apreciez eu la o cafea. Incep sa-mi revin, daca debitez asemenea tampenii. Zambesc. Ea cred ca a luat zambetul meu drept un semn de timiditate pentru ca imediat pleaca privirea. Sau faptul ca eram despuiat a determinat asta?
-numele meu este Eli. vin de foarte departe si am fost jefuit. Incerc sa ajung in oras, poate ma va ajuta cineva. Tu cum te numesti?
– ma numesc maria. Drumul meu este comun cu al tau. Te pot conduce in cetate daca doresti.
Cu un ton sfios adauga:
-Dupa ce iti voi da niste straie cu care sa te acoperi. Nu poti calatori asa.
-Multumesc mult pentru ajutor. Sunt sigur ca te voi putea rasplati cumva.
-Nu am nevoie de rasplata. Asa am fost invatata, sa ajut pe toata lumea.
Aici incep sa imi pun intrebari asupra celui sau celor care au educat-o. ard de nerabdare sa aflu in ce moment al istoriei am ajuns. Pasesc usor in urma ei. Ma conduce la un grup de oameni, sa fie vreo 50 ca numar, care imediat ce o vad se inclina plini de respect. Ea face un semn si imediat ma preiau cativa. Sunt imbracat cu haine lungi, albe, la talie mi se strange o curea din piele, apoi imi este adus un vas cu mancare. Nu incerc sa definesc terciul ala dar era foarte bun. Prima mea masa pe meleagurile si timpurile astea.
Am observat ca nu imi vorbea nimeni desi eram urmarit cu mare atentie. Cea care parea sa fie liderul tuturor a venit la mine.
-trebuie sa plecam acum. Ai fost bine tratat?
– din nou trebuie sa te asigur de recunostinta mea, maria.
– vorbesti ca un stiutor de carte iar limba noastra nu e a ta. De unde vii calatorule? Ce crezi ca vei descoperi in oras?
Ma abtin sa-i spun ca si ea pare o femeie educata, senzualitatea si carisma pe care le emana m-au coplesit.
-ai venit sa-l vezi pe invatator,nu? Toata lumea face asta in ultima vreme. Putini insa sunt cei care reusesc sa stea langa el si sa-l inteleaga, spuse ea cu un glas suav.
Deci am ajuns mai tarziu decat sperasem la plecare.
-tu il cunosti? Ma poti duce la el? am ceva foarte important sa-i comunic.
-am spalat picioarele lui si le-am uscat cu parul meu. Cred in invataturile sale si incerc sa le arat si altora ce inseamna iubirea lui.
-esti o femeie bogata daca ai un asemenea alai, incerc eu sa o trag de limba.
-am fost. Dupa ce am hotarat sa-l urmez am renuntat la tot. Oamenii astia ma pretuiesc pentru ceea ce ii invat si eu la randul meu.
E clar. Am dat peste cel numit in tot felul de scrieri apostolul preferat. Mi-a placut un text ce reprezenta ideea asta.
“ de ce il iubesti pe el mai mult ca pe noi?”
“ de ce nu va iubesc pe voi cat il iubesc pe el?”
In mintea mea au rabufnit detaliile planului pe care trebuia sa il urmez. Vorbeam cu ea, imi zambea, ma fascina, dar stiam ca o voi omora cu sange rece.
…………………………………………………………………………………………………

4 păreri la “Eli, necorectat… O mostră…

  1. Pingback: A trecut cenaclul… « Blogul Vindecătorului

  2. Pingback: Ad majorem Dei gloriam… « Blogul Vindecătorului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *