End of an era – later edit.

Pentru toţi cei care încearcă să mă convingă de justeţea „ideilor” lor: nu mă interesează. Nu ţin blogul ăsta, atât cât îl voi mai ţine, pentru a forma opinii sau pentru a fi „corectat” de tot felul de neica nimeni, care nu ştiu cum îi cheamă cu buletinul în mână. Deci scutiţi-mă de pildele voastre de kkt, că nu dau o flegmă pe ele.

Pentru toţi cei care sunt indignaţi de limbajul meu, şi aici includ atât pizdele frigide, gospodinele „telectuale”, cât şi labagiii cu fantezii de poponari pasivi: dacă nu vă duce mintea să citiţi printre rânduri, dacă nu ştiţi ce e aia o hiperbolă, nu vă mai faceţi de câcat în public. Nu de alta, dar blogul ăsta are un număr de 20-25 de mii de vizitatori în fiecare lună.

Pentru toţi cei care mă judecă prin prisma meseriei mele: băi cârpe-n cur, nu îmi mai puneţi voi mie etichete, că habar nu aveţi cum tratez eu, cum vorbesc eu cu pacienţii, cât mă implic eu, ce cunoştinţe medicale am eu. Benevol am ales să fiu medic de linia întâi. Aşa mă simt eu bine, aproape de oameni. Am capacităţi intelectuale care îmi permit oricând să fac o altă specializare. Pot fi chirurg, pot fi internist, pot fi neurolog, pot fi tot ce vreau eu. De ce? Pentru că mă duce capul, de aia, nu ca pe voi. Am preferat cabinetul de medicină generală tocmai pentru a fi independent, pentru a trata în stilul meu, fără să fiu obligat să sug pula şefului sau să bag limba în pizda şefei. De asta mă bucur: de libertate şi de încrederea pacienţilor. Deci nu mă mai asemănaţi cu noianul de „colegi” care v-au tratat pe voi sau rudele voastre cu flit. Poate că unii dintre voi aşa meritaţi, la cât sunteţi de jegoşi sufleteşte şi, sunt sigur, şi trupeşte.

Pentru toţi cei care se miră că nu se sesizează Colegiul Medicilor, să vă intre bine în cap: aici sunt eu scriitorul. Eu, medicul, pot fi găsit la cabinet, respectând drepturile pacienţilor, lucrând civilizat, decent, calm, vorbind fiecăruia pe limba lui. Pe blog, ca şi la sala de box, defulez. Aşa mă eliberez eu de toate frustrările şi necazurile pe care le resimt zilnic din ce în ce mai acut. Vă propun anumite teme, vă enervez, vă pun, să ce?, să GÂNDIŢI. Nu vă place societatea în care trăiţi? Schimbaţi-o, băh! Cu alta. Eventual de peste hotare, dacă aici acceptaţi tot ceea ce vi se întâmplă fără să scoateţi un sunet. E normal să fiţi trataţi ca animalele prin spitale? E normal să plătiţi iarna căldura 6 milioane? E normal să coste două plinuri de benzină cât un salariu minim? E normal să nu aveţi infrastructură? E normal să fie oraşele mizerabile, pe banii voştri? E normal să aveţi haite de javre la cur în fiecare zi? E normal să ningă două zile şi să paralizeze ţara? E normal să dai la un magazin două milioane pe o plasă cu te miri ce? E normal să nu aveţi unde lucra în ţara voastră? E normal să fiţi abuzaţi şi trataţi ca leproşii prin tot felul de instituţii cică publice? E normal să vă alungaţi copiii de acasă dacă vreţi să aibă un viitor? E normal ca unii să aibă afaceri cu statul de sute de milioane de euro şi voi să trăiţi din două-trei sute pe lună? E normal să munceşti o viaţă şi să ai o pensie de kkt din care nu poţi să-ţi cumperi mâncare şi medicamente? E normal să vă prostească toţi îmbuibaţii pe la televizor cu celebrul „vom face”? E normal să avem preţuri de Germania şi salarii de Congo? Şi sunt multe alte întrebări pe care aş putea să vi le pun. Dacă nu sunt normale chestiile de mai sus, de ce taceţi, în plm de idioţi? De ce vă lăsaţi batjocoriţi? De ce rageţi pentru drepturile voastre numai pe net? De ce sunteţi aşa opăriţi la cur că nu vi se respectă nu ştiu ce pretenţii prin spitale când vouă nu vi se respectă drepturile fundamentale? Adică drepturile: la mâncare, la căldură, la siguranţă, la o pensie decentă, la un salariu din care să puteţi trăi. Vă taie ăştia salariile sau vă plătesc cu trei lei, vă scumpesc benzina, mâncarea, gigacaloria şi voi staţi şi vă lăbuiţi în faţa calculatorului. De ce? În fine. Greu cu voi.

***

Pentru toţi cei care mă citiţi şi mă aprobaţi în tăcere: vă mulţumesc. Am petrecut clipe minunate împreună. Acesta este ultimul articol pe blogul ăsta. Am nevoie de un timp doar pentru mine. Am nevoie să intru într-o anumită stare, pentru a continua romanul la care lucrez acum. Am anumite probleme de sănătate. Am anumite probleme personale. V-am distrat, v-am făcut să plângeţi, v-am făcut să zâmbiţi amar, v-am spus poveşti despre medicină, v-am încântat poate, v-am enervat, v-am dezgustat, cine ştie? Dar aţi fost alături de mine. Aţi fost cei care mi-aţi adus un zâmbet pe buze în dimineţile în care făceam statistică pe blog şi citeam anumite mail-uri. Poate v-am lezat cu modul meu de a expune unele situaţii. Poate v-am jignit fără să vreau. Poate v-am părut arogant. Poate v-aţi enervat văzând că am îndrăznit să cer donaţii. Mulţumesc celor care chiar au împărţit cu alţii din puţinul pe care-l au. Vă asigur că nu am cheltuit aiurea. Am mai cumpărat câte un pampers pentru copii, am mai cumpărat câte un medicament pentru un bătrân, am încercat să întind, prin voi, o mână celor mai puţin fericiţi.  Vă mulţumesc pentru emoţiile pe care mi le-aţi dăruit.

Poate v-am părut prea aspru uneori. Poate aţi crezut că scriu SF-uri. Nu! Aşa fac: mă implic prea mult. Şi încep să am o problemă cu asta. Cunosc un copil pe care părinţii îl bat ori de câte ori face o poznă. Tatăl îşi dă cureaua jos. Copilul îşi pune singur capul în pernă şi, înainte de a îndura, îi spune: să nu dai tare, tăticule. Mi s-a urcat sângele în cap şi recunosc că i-am tras doi pumni aşa zisului tată. La ficat. Fără să las urme. Şi aşa am să fac de fiecare dată când îl va mai bate pe copil. Cum să crească mititelul? Vă daţi seama ce suflet distrus are copilul ăla? Cât e de gol în interior? Vă imaginaţi ce dramă trăieşte? Şi cum plm să nu îţi vină să-i fuţi în gură pe toţi ăştia de teapa aşa zisului tată? Cum să nu îl bagi în pizda mă-sii pe unul care îmi spune mie că medicul nu ar trebui să se comporte aşa? Ba da, băh! Am să continui să le plătesc cu aceeaşi monedă vitelor de părinţi care cred că au dreptul să maltrateze copiii. Şi am să-i las să crape în şanţ. Şi o să mă doară fix în pula mea sculată de consecinţe. Hai că iar mă apucă nervii.

Încerc să îmi menţin echilibrul mergând pe sârmă fără plasă de siguranţă. Am încercat să împart cu voi gânduri, frânturi de suflet. Am încercat să devin scriitor. Încă mai încerc. Îmi va lua o viaţă, ştiu. Şi e aşa scurtă viaţa asta. Şi atât de plină de surprize, de obicei neplăcute. Dar are farmecul ei, are menirea ei. Poate Dumnezeu tolerează atâta nedreptate pe lumea asta cu scopul de a tria oamenii. Poate o mână întinsă nu are nevoie decât de atingerea unei alte mâini. Încerc să fiu mai bun. Încerc să ajut. Încerc să schimb ceva, măcar în comunitatea de care am grijă. Dacă am să reuşesc numai Dumnezeu ştie.

Am spus la Bucureşti, la lansarea Dispensarului SF, că în fiecare dimineaţă îmi cumpăr câte o carte de a mea pentru a-mi oferi iluzia că trăiesc din scris. Acum nu mai fac asta. Am spus, tot acolo, că eu scriu chiar şi pentru un singur cititor. Şi îi mulţumesc domnului Cristian Simion că nu a uitat. Acum însă, dragii mei, am nevoie de o perioadă în care să scriu doar pentru mine. Că va fi lungă, că va fi scurtă, nu ştiu. Dar sper să îmi readucă bucuria de a trăi prin scris, că din scris nu poţi trăi în societatea asta.

Vă mai dau o veste. Ştiti foarte bine că am o sponsorizare pentru 50 de exemplare de Dispensar SF şi 50 de Adnana. Încă nu am centralizat toate comenzile voastre. O voi face săptămâna viitoare. Vă anunţ că vă voi dărui aceste cărţi gratuit. Livrările vor fi făcute la începutul lunii iunie. Dar aşteptaţi confirmarea mea pentru că trebuie să ne încadrăm în limita numerelor impuse de sponsor.  Menţionez că pagina mea de facebook va mai fi accesibilă doar până la sfârşitul lunii în curs. Pe 1 mai îmi voi dezactiva contul. Voi putea fi contactat de voi oricând pe adresa de mail cilsuceava@gmail.com. Doar specificaţi că mail-ul este pentru Vindecător. Adresa asta de mail e a Clubului de Iniţiativă Literară Suceava, la care sunt unul dintre membrii fondatori. Şi băieţii ăştia primesc multe chestii zilnic. Inclusiv comenzile voastre. De asemenea, pot răspunde, în limita timpului si a bateriei telefonului, la adresa de Yahoo Messenger: Vindecatorul2014.

Pentru voi, toţi cei care aţi împărţit cuvinte scrise cu mine, nu am decât admiraţie şi recunoştinţă. Sper să ne vedem sănătoşi în toamnă la Bucureşti. Vă promit un roman cum nu aţi mai citit. Pentru cei care s-au simţit lezaţi de lucrările mele: acceptaţi vă rog scuzele umilului scriitor în devenire.

Once I had a dream… and this is it…

 

 

28 de păreri la “End of an era – later edit.

  1. Olivia

    Voi astepta cuminte noile postari si romanul cu zombii. Si nu ai nevoie de un Inger pentru ca TU esti unul – intreaba-i pe cei pe care ii vindeci si pe cei carora le iei apararea.

    Răspunde
  2. Ramona

    Consider ca bolile trupesti pleaca de undeva din suferintele sufletesti si psihice tratate cu flit de insusi proprietarii de drept ale acestora. De aia doresc sa va multumesc pentru ca ma mentineti sanatoasa sufleteste si ca imi alungati depresiile, totodata. Nu mai are rost sa va spun ca sunteti un fenomen. Daca n-ati fi fost, nu mai eram aci, nici dvs. si nici noi, astia care ne hranim cu postarile dvs. Chiar mi-era pofta de-o portie de vindecator. Sunteti mai rau ca monoglutamatul ala de sodiu, creati dependenta :).

    Răspunde
  3. Simona

    Pacat, mare pacat! Sper ca pana in toamna sa iti rezolvi toate problemele de care ai amintit in articol si sa te intorci mai plin de viata, mai incisiv( daca este posibil asa ceva). Noi te asteptam! Dar cine stie? Poate iti schimbi părerea totuși si nu ne părăsești! Multa, multa bafta iti doresc!

    Răspunde
  4. Valy

    Am aflat de acest blog tarziu, dar am citit tot ce am gasit. E adevarat, am ramas iumita si socata de acest vocabular, nu ca eu, nu l as folosi, dar fiind folosit de un medic mi s-a parut aiurea, dar medicul e in cabinet, iar scriitorul e o persoana normala care face ce doreste in afara programului. Sper sa va citesc in continuare postarile care sunt scrise cu suflet, gasesc si compasiune si revolta si de ce nu, injuri aduse celor ce merita. Sper ca problemele de sanatate si personale sa se rezolve curand, sa ne tineti in continuare cu sufletul la gura pana la urmatoarea postare. Criticile si injuriile aduse „Vindecatorului” nu trebuie lasate sa si puna amprenta in sufletul scriitorului. Astept sa citesc viitorul volum cu zombi, sper sa fie interesant ca si Adnana pe care nu m-am indurat sa o las din mana pana la sfarsit. Dispensarul SF nu l-am mai gasit dar mai am o speranta la unul din cele 50 volume care vor aparea :) Un sfarsit de saptamana placut, liniste sufleteasca si spor la crearea noului volum.

    Răspunde
  5. Serafim

    Doctore, nu mai fi asa suparat. Oamenii, in general, sunt frumosi si buni, numai ca sa ascund dupa masti, ca sa se integreze in societate.E greu uneori sa-i vezi de-adevaratelea.Dar tot frumosi sunt.
    Auzi, dupa ce iti iei suficient timp pentru tine, imi scrii si mie o carte? Cateva pagini, acolo, sa-i las la fiu-meu.
    Ca bani si case lasa mostenire toti tampitii, dar o carte….
    No, hai te rog sa te gandesti la asta.
    Multam’ fain, doctore.

    Si scoate negrul ala din suflet, ca nu-i bun.
    Da’ deloc!
    Ca risca sa se suie in cerul gurii si p-orma nu mai e fain.
    Viata faina, dragule!

    PS Scuze pentru faptul ca vorbesc atat de familiar, dar am sentimentul ca te stiu de undeva si ca am incredere in tine, ca intr-un prieten.

    Răspunde
      1. chriaesar

        Splendoarea (d)in (prea multa) „iarba”, dauneaza grav sanatatii, iar efectele au inceput sa apara in fiinta ta!
        Da-le dreaku’ de „prafuri” si, iubeste-te mai mult (nu dpdv sexual sau, poate, si asal)!…

        Răspunde
  6. Karina

    Spor la scris, maestre! Între timp aş vrea cărţile deja scrise. Cât despre limbaj, mi se pare de-a dreptul poetic pentru vremurile şi societatea în care trăim 😀 Îmi pare rău că nu avem destule ” tomates” ca să vă urmăm exemplul şi să luăm o atitudine în viaţă, măcar la scală mai mică. Le-am denumit în portugheză ca să nu mă abat de la regula cu privire la comentarii. Şi cred că ar trebui să profităm de pauza dvs. ca să ne descoperim propriile “tomates”. Faptul că suntem femei nu e o scuză! :)

    Răspunde
  7. jj

    Da-i inainte Master Healer. Si cu literatura, si cu tratarea ranilor sufletesti colective. Smulge bandajul si cauterizeaza plaga. Doare ca in iad, dar vindeca. Ti-ai castigat un admirator. Truth will set you free.

    Răspunde
  8. Cristian Simion

    Doctore, iti doresc succes in rezolvarea problemelor personale si, din tot sufletul, iti doresc sanatate herculiana!
    Te consider geamnaul meu univitelin si te rog, pentru cei care simt ca mine, din cand in cand, da-ne un semn de viata! Pe blog, pe fesibuc, prin morse sau prin semnale de fum… Vom sti ca esti bine, ca suntem bine, ca normalitatea in Romania nu a murit!

    Răspunde
  9. Madi Lazar

    Mno…acum cand incepusem si eu sa te citesc :( o sa astept…cum asteapta rezidentu’ sa opereze si el ceva, altceva decat foi de observatie…

    Răspunde
  10. Tudor Vlad

    DOMNULE VINDECATOR, RESPECTELE MELE..PENTRU TOT..INCLUSIV PENTRU LIMBAJUL ,,DUR” ..ORICUM AI DA O UNII OAMENI..PREA MULTI ASTA SI MERITA..EU LUCREZ IN INVATAMANT..ALTA MIZERIE SI DISTRUGERE ŞI AICI..SI SUNT FAN DECLARAT LA TOT CE E SF DE BUNA CALITATE..V AM DESCOPERIT ACUM O LUNA..ŞI DE ATUNCI AM CITIT TOT CE A TI POSTAT PE BLOG..SUCCES MAXIM IN TOT CE FACETI..CU RESPECT UN FAN DECLARAT..DESI RECENT ADAUGAT !!

    Răspunde
  11. sugarhighdd

    Buna seara!

    E prima dată când las un comentariu, pentru ca în scurtul timp de când am descoperit blogul (câteva zile) nu am făcut decât să citesc articolele unul după altul, dar aş dori, în limita disponibilă, să fac rost şi eu de Dispensarul SF; e mare păcat că tirajul este atât de limitat. Dacă mai rămâne ceva după ce centralizaţi toate comenzile, vă rog să mă aveţi în vedere. Sunt în primul an de rezidenţiat şi am în sfârşit salariu şi puţin timp liber pe care îl pot dedica vechii mele iubiri, beletristica. Sunt foarte interesată de cărţile scrise de dumneavoastră.

    Particip şi eu la NaNoWriMo din 2012 (da, asta făceam eu în noiembrie în loc să învăţ pentru examenul de rezidenţiat), şi oarecum ştiu cum este să scrii, dar nu şi cum să scrii atât de bine încât să te publice o editură, aşa că nu vă învinovăţesc că veţi lua o pauză de blog şi facebook. Vă urez să nu vă abandoneze muza sau muzele, iar dacă o fac la un moment dat, am descoperit că scriind replici de dialog faci ca scena să se desfăşoare şi povestea să înainteze şi se iese din faza de blocare. Poate vă va ajuta vreodată…?

    Îmi pare rău că viaţa vă încearcă atât de des şi atât de amarnic, şi sper să găsiţi cumva, în stilul caracteristic, rezolvări, asta dacă există şi pot depinde de dumneavoastră. Dacă nu, mă rog ca Dumnezeu să mai facă o minune.

    Vă rog doar să nu ştergeţi blogul, ca să putem să mai citim din urmă (eu ştiu sigur că o să fac asta), să ne luăm doza săptămânală de Vindecător. Este o arhivă impresionantă. Personal, eu mai am de citit din urmă, cred că destul de mult.

    Vă urez ca în Cireşarii: Noroc bun!

    PS: În trei zile m-aţi convins să cumpăr cât mai curând manualul Merck (nu eram decisă dacă merită să investesc anul ăsta sau să mai aştept). De asemenea, m-aţi convins să citesc o poveste cu zombi (sau mai bine zis, acele capitole de început), deşi canibalismul şi tot ceea ce implică oameni mâncaţi, rupţi în bucăţi, etc. este ‘my ultimate pet peeve’. Motivul: când aveam patru ani mama şi tata au decis să mă traumatizeze pe viaţă şi m-au dus să văd Jurassic Park la cinema, cică pentru a mă ‘culturaliza’ – de parcă nu puteau să mă ducă la muzeul Antipa ca să văd dinozauri.

    Răspunde
  12. Pislaru Viorel Laurentiu

    Esti bun, domnule doctor. Limbajul este ofensator pentru cei carora le lipseste numarul de neuroni minim permis de lege. Continua sa scrii, continua sa arati jegurile, imbecilii si imbecilitatile de care ne lovim toti zi de zi si nu avem voie sa le spunem nimic… ca asa e civilizat… Blogul este al tau si al cititorilor, asadar nu suntem obligati de corsetul legilor si al bunului simt sa nu reactionam. Diferenta intre ei si tine este ca tu reactionezi inteligent… Continua!!!! Suntem aici, cu tine.

    Răspunde
    1. oarecine

      Domnule doctor, in ciuda divergentelor de opinii, sa stiti ca ca am mare respect pentru talentul dumneavoastra literar. Si , pentru ca nu e putin lucru, pentru inteligenta cu care va alegeti subiectele. In calitate de medic, n-am avut onoarea, asa ca nu stiu ce sa spun.
      Sunt un pic surprinsa sa vad numarul mare de cititori ai dumneavoastra care se limiteaza a se bucura numai de vocabularul fara perdea, nebagand macar in seama de metaforele, parabolele, talentul epic, pamfletul sau filozofia. Prefer sa folosesc cuvantul vocabular, intrucat sinonimul sau „limbaj” are o sonoritate ce poate sugera alte emotii:)))). Pe mine vocabularul de genul nu ma prea impresioneaza nici in bine nici in rau, esie doar un mod de a spune, care va e propriu. E mai important ce spuneti, decat cum spuneti.
      Si eu va doresc toate cele bune, si , eventual, sa reveniti cu noutati:)

      Răspunde
  13. veterinarul

    auzi Doctore sa-mi bag pula daca nu esti foarte viu.iti citesc articolele din evz de fiecare data si articolul de azi ( intrerupt la jumate ) m-a facut sa vreau sa vad cum arati si asa am ajuns la blogu asta.deci fratele meu uman ( eu chiar sunt veterinar ) ca scrii sau nu pe blog e decizia ta dar daca te pune dracu sa mori pe dinanuntru imi bag pula de nu te gasesc si te iau la omor.

    ai inteles fratele meu?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *