Fight till Death sau Erezii de Vineri seară…

Ca şi celebrul Terminator m-am întors cu multe planuri, multe provocări şi multe scopuri ambiţioase. Aşa cum mă ştiţi, îmi propun să termin anul ăsta în forţă pentru a încununa efortul pe care l-am făcut pe parcursul lunilor în încercarea mea de a mă cizela ca scriitor şi promotor cultural.

Nu e momentul pentru bilanţ încă de aceea vă mai dau câteva detalii despre planurile mele de viitor imediat.

În primul rând doresc să finalizez cele două povestiri începute mai demult: Anunnaki şi Mr. Perfect. Prima este un hard sf în care voi dezvolta anumite idei controversate despre apariţia şi destinul speciei umane. Viziunea mea este una îndrăzneaţă iar tabloul general va fi unul curajos, sfidând toate normele şi dogmele care guvernează viaţa majorităţii semenilor noştri. A doua povestire, Mr. Perfect, se vrea o lucrare poliţistă serioasă pentru care m-am documentat îndelung. Am făcut un curs de criminalistică şi sper să pot deveni, măcar în scris, ordonat şi riguros, aşa cum se cade într-o anchetă de omucidere.

În al doilea rând mi-am propus ca până la sfârşitul anului să centralizez toate postările din ciclul Dispensarul SF şi să scot o carte, în tiraj mic, maxim 100 de bucăţi, în care să prezint cum anume se practică medicina în România secolului 21. Sper să o apreciaţi şi să vă doriţi un exemplar în biblioteca voastră.

În al treilea rând am în vedere concursul naţional de proză scurtă ce va începe în luna Decembrie şi pentru care caut de pe acum sponsori ( deşi mare parte din suma de premiere o voi asigura eu) dispuşi să investească în fenomenul literar. De asemenea, în cel mai scurt timp voi iniţia tratative cu oameni competenţi şi pricepuţi pentru a-i determina să intre în componenţa comisiei de jurizare. Nu neg, îmi doresc enorm colaborarea domnului Mircea Coman, domnului Alexandru Ioan Despina, domnului Ştefan Ghidoveanu dar voi vedea pe parcurs dacă va fi disponibilitate din partea dumnealor.

În al patrulea rând sper să pot împlini un vis mai vechi de al meu şi anume un sediu pentru Clubul de Iniţiativă Literară, sediu care să cuprindă o cameră de lucru, o bibliotecă şi o sală de protocol. Pare o chestie destul de complicată dar nu se ştie niciodată cum se aranjează anumite ape, atât vă pot spune momentan.

Pe plan profesional rămân acelaşi autodidact şi îmi propun să termin de aprofundat Manualul Merk (un fel de Biblie a medicinii) iar pe plan sportiv voi continua sa practic tenisul cu ambiţia ca în primăvară să mă prezint pe terenurile oficiale cu 7-8 kilograme mai uşor şi cu un joc solid.

Bun, astea fiind creionate, dragii mei, mă voi referi în câteva cuvinte la seara de Vineri când am participat la cenaclul literar Mansarda cu Poveşti. Vreau să vă spun că a fost o ediţie reuşită chiar dacă s-a desfăşurat în cadru mai restrâns dar, ca de multe ori, calitatea a primat asupra cantităţii. Spun asta deoarece ne-am bucurat de prezenţa domnului Dan Popescu care, alături de profesorul autohton Mircea Nanu Muntean, a făcut o critică pertinentă asupra lucrărilor citite şi a dat câteva sfaturi autorilor.

De departe a fost seara domnului Radu Cataranciuc şi spun asta deoarece am văzut în scrierile domniei sale o anumită evoluţie pozitivă şi toţi cei prezenţi l-au ascultat cu mare atenţie. Faţă de textele cu care s-a prezentat până acum, în această seară a reuşit să fie cursiv, să împletească cinismul cu sensibilitatea, umorul cu amărăciunea şi să aducă în mintea fiecăruia anumite amintiri despre o perioadă în care, cred eu, am vrea mulţi să ne întoarcem şi anume anii zvăpăiaţi ai tinereţii.

Doamna Mona Luisa Grigore a fost de asemenea la înălţime cu fragmente din Jurnalul unei zăpăcite, un fel de radiografie a propriei sale vieţi, lucrări ce par pe şedinţă ce trece tot mai cizelate şi mai dulci-amărui, întocmai ca un vin matur de calitate. Ne bucurăm să auzim că blogul domniei sale este în continuă creştere ca număr de cititori şi chiar vi-l recomand.

Cenaclul a fost încheiat de poeziile domnişoarei Cristina Lauric, autoare ce păstrează constantă linia de sensibilitate şi puritate în versurile cu care ne delectează mereu.

Acum câteva aspecte despre lucrarea mea Agnus Dei. Precizez că am refăcut finalul, am mai modificat anumite dialoguri şi am ţinut cont de sugestiile şi observaţiile pertinente ale domnilor Dan Popescu şi Mircea Nanu Muntean. Sunt convins că voi fi acuzat de erezie sau/şi ateism de cei care vor citi povestirea cu atenţie dar îmi asum riscul ăsta. Imaginile sunt uneori şocante dar vă vând un pont pentru a înţelege textul mai bine: este modul meu de a prezenta răutatea latentă în fiecare din noi. Lăsând la o parte aspectele religioase ( motiv de polemici constructive în mansardă) şi istorice, de altfel foarte bine documentate, Agnus Dei este o proză în care îmi testez curajul de a aborda un alt stil, diferit de cel cu care v-am obişnuit până acum.

O veţi putea citi şi comenta în numărul următor al Gazetei SF .

Să auzim numai de bine, dragi prieteni.

2 păreri la “Fight till Death sau Erezii de Vineri seară…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *