vindecatorul_clipart

Gânduri.

Nu am să vă vorbesc astăzi despre societatea în care trăim. Nu! Nu o să vă povestesc nici despre statutul de sclavi pe care-l avem toți. Nu! Nu o să vă mai omor neuronii cu înjurături sau tablouri apocaliptice. Nu! Sunt mai calm. Mai detașat. Mi-am promis că de azi voi lua lucrurile în glumă. O glumă proastă a istoriei. A geneticii. A vremurilor. Sincer să fiu, nu mai pot. Mi-a ajuns.

A fost un miting în minunata noastră urbe. Oamenii au protestat împotriva defrișărilor masive. Total de acord cu ideea asta. Am ajuns la final. Nu m-am dus la manifestare, dar am avut treabă prin zonă. M-a uimit seninătatea cu care vorbeau cei care treceau pe acolo. Că degeaba fac ăștia așa un circ. Degeaba protestează. Că oricum nu-i bagă nimeni în seamă. Că sunt în joc interese mari economice și financiare. Că nu contează o mână de oameni. Și alte asemenea afirmații. Toti aceștia, chiar dacă în principiu au dreptate, în mod inconștient sau poate conștient își acceptă statutul de nimeni de lume. Oameni care s-au resemnat. Și-au dat seama că sunt prea multe nedreptăți pe lumea asta. Oameni pe care nu-i mai interesează nimic altceva în afară de modul în care se descurcă ei să plătească facturi, rate și cheltuielile de zi cu zi. Oameni care nu mai cred în nimeni și nimic. Oameni care sunt mulțumiți că a mai trecut o lună și nu au fost dați afară sau în șomaj tehnic. Oameni care se consideră norocoși că pot locui cu familia lor, în țara lor, și nu sunt forțați să aleagă drumul pribegiei. A fost foarte instructivă plimbarea asta. Discuțiile le-am auzit între persoane tinere. 30-40 de ani. Generația activă, cea care produce, cea care plătește pensiile și ajutoarele sociale. Generație lipsită de orice speranță, de orice motivație. Aici s-a ajuns. Să te mulțumești că ai unde munci în țara ta.

Eu ce să mai spun? Am păcătuit înjurând diferite categorii, judecându-le doar prin prisma modului meu de gândire. Prin prisma tendințelor mele dictatoriale și uneori extremiste. Înainte de a scrie pentru presa locală și centrală, înainte de a scrie pe blogul ăsta, aveam impresia că opinia publică reprezintă ceva. Că este un motor. O forță. O instanță morală chiar. Băiat tânăr și naiv, pe care l-au năucit cărțile. Încet, încet, încep să îmi dau seama că areactivitatea asta pe care tot o condamn eu are cauze muliple. Între acestea, factorul uman, grija zilei de mâine, frica de a nu pierde un serviciu, timpul și nervii pierduți luptând cu morile de vânt, sunt dominante. Constat cu surprindere că nici după 25 de ani nu sutem pregătiți pentru democrație. S-au schimbat doar câteva cuvinte. S-au schimbat doar structurile de organizare și conducere. Mentalitatea a rămas aceeași. Dramele personale la fel. Doi copii. Două surori. Ambele crescute în comunism. Au muncit la câmp de mici. S-au jucat împreună. Și-au ajutat părinții așa cum au putut. Seara poate ascultau la radio sau poate se uitau la câte un film prevăzut în alea două ore de program. Au crescut. Au prins colectivizarea. Abuzurile. Au prins un primar pus acolo de comuniști. Unul care avea trei clase, total depășit de funcție, dar cu pistol la curea. Au trecut anii. Acum una din fetițele astea două are cancer. Cealaltă o va îngropa. Povești de viață. Triste. Povești despre vremuri poate mai grele decât cele de acum. Poate mai înapoiate. Dar la fel de crude, aruncând în același mod zeflemitor cuvintele “Nu contati!”.

Eu încep să nu mai am nimic de scris și de spus. Voi mai aveți?

2 păreri la “Gânduri.

  1. cristinatwins

    Dap. Eu imi fac blog :) Si nici tu nu ramai fara subiecte. Tu nu o sa mai scrii cand oi fi la 2 metri sub pamant (si nu, nu ma refer la metrou sau la beci)

    Răspunde
  2. dana

    Eu ma incadrez in nivelul celor2surori…va rog sA ma iertati nu are legatura cu subiectul intrebarea mea:-in urma unui accident de masina am ramas cu hipoacuzie medie pe ambele urechi mi s-a explicat ca nu exista tratament pentru asta si ca am nevoie de un aparar auditiv…nu am incredere in primul om asa ca am vizitAt 2 cabinete cu acest specific:in suceava mi s a recomandat un aparar ar la 56de milioane si mi s a explicat ca daca iau ieftin auzul o sa tot scada si cu acesta auzul se pastresza asa cum e la ora actuala,in Falticeni mi s a sspus ca mi se potriveste si unul la 960ca asta e cel mai ieftin pe care il au in stoc si ca un aparat nu poate sa previna scaderea auzului si nici nu o poate imbu imbunatati…intrebarea mea este cine are dreptate dle dr si de unde sa iau aparatul, sa ma mai consult si la alte cabinete?multumesc anticipat

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *