În inima gheţurilor (2)

I-a atras atenţia prin faptul că schia mai bine ca el, bea mai mult Jack ca el, scria versuri, dar nu pe hârtie ci scrijelind în suflet, era mai depresivă ca el. Însă, peste toate astea aveau un punct comun: amândoi iubeau spaţiul, stelele, galaxiile. El, autor de SF, ştia o droaie de chestii, ea, astronom profesionist, avea o mulţime de fotografii cu satelitul lui preferat, Titan.

Lumina de la Kiruna are caracteristici speciale, aproape că simţi cum îţi vandalizează retina în cea mai halucinantă experienţă vizuală. Tot aici se află o bază în care se pregătesc astronauţii. Şi tot aici, la două sute şi ceva de kilometri distanţă de cercul polar, se poate vedea aurora boreală, adevăratul legământ al lui Dumnezeu cu omenirea, nu banalul curcubeu.

Nopţile erau reci, mai ales în plină iarnă, dar mai pline de magie ca în oricare alt loc de pe pământ. Distracţia lui preferată era să se urce pe schiuri, să se lege de un husky, şi să meargă kilometri întregi. Apoi, cainele îl aducea înapoi. Obosit, cu inima bătându-i într-un ritm infernal, transpirat de efort, dar cu un zâmbet larg pe faţă, intra în barul de la Arctic Eden. Stătea la aceeaşi masă, bea aceleaşi pahare de Jack şi fuma aceleaşi ţigări, cu ochii doar în foile sale, fără să încerce să socializeze. Oraşul fiind mic, lumea îl cunoştea, mai ales că pe meleagurile gheţii profesia sa era deosebit de apreciată. Circulau multe poveşti despre el şi câţiva au început să-i cumpere cărţile. La început din curiozitate, apoi din plăcerea de a călători cu eroii săi în toate colţurile Universului.

Asculta muzică atunci când scria, deşi anumite partituri îi accentuau trăirile negative. Cele mai frumoase şi emoţionante capitole le-a scris având ca fundal sonor Sonata Lunii.

Acelaşi ritual, aceleaşi preocupări, aceeaşi tristeţe, aceleaşi speranţe, în fiecare noapte. Asta până când, în timp ce scria frenetic, cineva i-a scos una din căşti din ureche.

– Hej!

A răspuns politicos la salut, mai mult mirat decât deranjat. Nu ştia însă că acea femeie va lăsa urmele sângelui ei pe gheaţă, urme pe care el le va căuta mereu, arzând într-o obsesie masochistă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *