Între două lumi – o mostră.

Cu mine nu ține vrăjeala. De niciun fel. Am văzut prea multe lucruri numite de unii supranaturale. Până la urmă s-au dovedit a fi simple șarlatanii. Mă ocup cu investigarea fenomenelor paranormale. Nu par anormal. Chiar sunt. Preocupările astea le am demult. Anii de cercetări, de experimente, de speranțe false, de teorii proprii, s-au materializat într-o carte ce mi-a adus notorietate. Nu știu dacă se mai găsește pe piață. S-au epuizat toate exemplarele în câteva zile de la lansare. Cartea asta m-a transformat într-o țintă. Toți cei care cred că au fost martorii unui fenomen inexplicabil mă contactează. Mi s-a creat o aură de mare expert. Sunt foarte solicitat. Asta și din cauză că nu există o organizație oficială care să se ocupe de asemenea fenomene. Ce să facem? Nu suntem în America.

Să nu credeți cumva că acestă permanentă căutare e floare la ureche. Nu. Trebuie să te documentezi. Trebuie să călătorești. Să vorbești cu o mulțime de oameni. Să asculți tot felul de superstiții. Să riști să pierzi timpul inutil. Țin minte cum m-a chemat unul odată să mă uit la un așa zis meteorit de culoare verde. În mintea lui, extratereștrii care supraveghează planeta ne-au trimis un mesaj încrustat în obiectul ăla. Am fost nevoit să ascult câteva ore de teorii, care mai de care mai apropiată de patologia psihiatrică, înainte de a putea arunca o privire la un amărât de glob de sticlă. Nu știu unde l-a găsit. Nu mi-a spus. Era totuși ceva ciudat cu el. Avea o culoare verde închis. Dacă-l puneai la lumina soarelui devenea albastru. Numai la lumina soarelui. Repet. L-am testat cu un bec de mare putere, dar a rămas tot verde. Tipul ăsta avea și niște fani. S-au adunat la el în apartament când au auzit că vin eu. Așa zisul expert. În principiu, turma asta de alienați era formată din câțiva șomeri bețivi, câteva gospodine care sufereau de căderi de calciu și un mos senil, care a prins ambele războaie mondiale. Toți ăștia erau absolut convinși că obiectul era dovada incontestabilă a existenței extratereștrilor. Se uitau la mine ca la Messia, sperând ca eu să le confirm delirul. Mi-am luat moaca serioasă. Mi-am adus chiar și o trusă specială. Mereu trebuie să faci impresie bună. În afară de testul cu lumina nu am făcut mare lucru, dar am promis că îl voi supune unor analize speciale. L-am dus la un prieten bun, mare amator de SF. Printre altele profesor universitar. Specializat în particule subatomice. Somitate, ce mai? Normal, mi-a spus că nu e nimic special. Am dus obiectul înapoi, dar nu puteam strivi credințele celor de acolo. Uneori e mai bine să lași în urmă iluzii decât adevărul. Le-am spus că nu există nicio explicație științifică și să aibă mare grijă de el până în ziua în care omenirea va fi pregătită pentru o așa veste. A fost un moment solemn. Cei mai tineri au desfăcut o nouă sticla de vodkă. Una din gospodine a leșinat. Alta a băut rapid o fiolă de calciu. Veteranul s-a ridicat în picioare și a salutat ca pe front. Proprietarul a luat o moacă sobră, de parcă purta pe umeri responsabilitatea pentru viitorul rasei umane. Mi-a strâns mâna și a pus obiectul într-un seif. Sunt sigur că în serile de sâmbătă, înainte de a se îmbăta toți ca porcii, îl va scoate și va povesti extraordinara situație în care se află. Vedeți? Paranormalul e la tot pasul. Și nu trebuie să fie vreun fenomen inexplicabil.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *