Iubirea e pe gratis, futaiul se plăteşte

Zile şi zile. Zile în care îţi vine să-ţi iei lumea-n cap şi să te duci unde a înţărcat mutu iapa. Zile în care pur şi simplu nu mai vrei să vezi pe nimeni. Nu mai vrei să auzi nimic. Nu mai vrei să perseverezi în naivitatea şi „idioţenia” ta. Zile în care nu mai vrei să accepţi jegul în care trăieşti. Zile în care s-a umplut paharul amarăciunii. Zile în care nici măcar sacul de box nu mai poate suporta frustrările tale. Zile în care îţi doreşti să te transformi într-o plantă. Zile în care nu poţi schimba hainele de spânzurătoare şi lanţul de fier de la gât cu veşminte aurite şi mănuşi albe. Ahh!!! Zile în care ai pleca pe Marte. Sau pe Titan. Ca în povestirea aia veche a mea din Gazeta SF. Ce vremuri! Vremuri în care SF-ul mă ajuta, la nivel mental, să evadez de pe planeta asta mizerabilă. O planetă care trebuie să suporte mizeriile unei rase care cică e mândria lanţului trofic. Rahat!

Încep să-mi moară pacienţii. Şi nu din vina mea. Din cauza afecţiunii care a devenit maladia începutului de mileniu: cancerul. Pe bune! Observ în ultimii ani o creştere a numărului de cazuri oncologice. Acum 6 sau 7 ani nu aveam atâţia canceroşi în evidenţă. Acum nu trece luna fără să descopăr un caz nou. Ar putea fi o explicaţie faptul că populaţia cu care lucrez e în vârstă. Şi bătrâneţile vin cu mizerii din astea: cancer, accidente vasculare, demenţe, fibroze pulmonare, anchiloze, infarcte, diabet şi alte porcării de genul. Am şi copii cu autism, cu retard mintal, cu maladii genetice, cu malformaţii cardiace şi alte căcaturi cu care Dumnezeu i-a trimis pe pământ. Am şi pacienţi mai tineri, segment 30-40 de ani, cu diabet, psihoze, obezitate morbidă, tuberculoză, alcoolism, schizofrenie, cancer pulmonar, gastric, ovarian, de sân sau de colon, insuficienţă renală şi alte „frumuseţi” din astea. Să simţi că trăieşti, nu? Să te întrebi de ce plm nu apuci să-ţi vezi copiii la casele lor. Că de nepoţi nici nu poate fi vorba.

Peste toţi aceşti pacienţi mai am mofturoşii. Cu care am de a face zilnic. Lunar, dacă nu săptămânal, văd aceiaşi copii. Eterni bolnavi, chipurile. Aduşi de aceleaşi mame care cred că dacă tuşeşte odrasla un pic e mare tragedie. Şi mai am aceleaşi babe care vin chiar şi de două ori pe săptămână să-şi ia tensiunea şi să-mi spună că „le dor spatele”. Şi să-mi mai spună ca nimic din ce le-am dat eu nu le-a ajutat. Şi eu le spun tandru: „ Du-te acasă bunică. Mulţumeste Celui de Sus că nu ai cancer sau paralizie. Multumeşte că poţi umbla singură şi că nu zaci în pat cu pamperşi, plină de răni. La anii tăi, ce vrei? Să nu te doară nimic? După o viaţă de muncă pe la colectiv? Mai bea un paracetamol şi mai vino şi săptămâna viitoare. Astea-s bătrâneţile, bunică.” Şi se luminează la faţă. Că am dreptate. Şi ştiu că eu nu mint. Şi au încredre în mine. Sunt oameni simpli. Oameni care încă mai au respect pentru doctor. Nu ca fandosiţii ăştia de la oraş care cred că sunt ei buricul pământului. Şi ştiu de toate. Şi se cred mai deştepţi ca medicii, dar dacă-i pui să citească mai repede se încurcă. În rest sunt genii, în plm. Şi să-i vezi pe ăştia cum stau pe la cozi interminabile şi nu scoate unul un cuvânt. Se duc şi se calcă în picioare pe la magazine. Stau ca sardelele la rând ca să ia o conservă sau un căcat de piept de pui mai ieftin cu 3 lei ca în altă parte. Repet. Fără să facă zgomot. Dar cum vin la medic şi au de aşteptat, încep să vocifereze. Că ei au drepturi. Că de ce durează atâta? De aia, măi muilor, că medicul trebuie să fie atent. Să gândească pentru voi. Medicul nu e ca pizduţele astea de pe la casele de marcat, care nici să vă ia banii nu ştiu. Medicul are o mare responsabilitate. Mai ales că toţi jegoşii şi analfabeţii au dreptul să-l fută la cap la orice oră pentru că le curg mucii. Eventual să-l mai şi dea în judecată că li s-a părut lor că nu au fost pupaţi în cur destul de adânc.

Şi când văd ce proiecte au ăştia care administrează sistemul ăsta de sănătate de căcat, mă buşeşte râsul. Pe bune. Acum se pune accent pe prevenţie. Cum plm se face asta? Normal. Pe hârtie. Mi-au umplut mie fişele de riscograme. Parcă se uită careva peste ele. Aţi văzut întrebările din prevenţia depresiei? Te pişi pe tine de râs. Cică pui 2 întrebări. Dacă pacientul s-a simţit sătul de activităţile lui zilnice. Sau cam aşa ceva. A doua. Dacă pacientul s-a simţit vreodată singur, fără speranţă şi motivaţie. Dacă răspunde la ambele cu da trebuie să-i dai bilet la psihiatrie. Că are risc crescut de depresie. Păi bine băi umflaţilor care staţi prin birouri şi emiteţi aberaţii din astea, ia încercaţi voi să trăiţi cu câteva sute de lei pe lună. Să vedem atunci cum vă veţi simţi. Nu vă e ruşine? Aţi pus totul pe chituci. Nu mai sunt locuri de muncă. Ne alungaţi pe toţi din ţară. Şi vreţi să fim bucuroşi? Nivelul de trai al populaţiei este principalul factor predispozant la îmbolnăviri. De tot felul. De la depresii la cancer. Şi nu numai. De ce a crescut alarmant de mult tuberculoza în România? Din cauza curăţeniei, nu? Din cauza bogăţiei populaţiei, nu? Boala sărăciei şi a mizeriei. Sună cunoscut? Ce prevenţie să fac eu la un pacient când laboratoarele te programează peste două luni ca să-ţi faci nişte amărâte de analize pe bilet de trimitere? Şi asta dacă le fac aşa cum trebuie. Că s-au înmulţit şi laboratoarele exact ca farmaciile. Ecografişti sunt pe toate drumurile. Dar oare câţi au habar de ceea ce văd sau nu văd în burta pacientului? Examenele se iau pe şpagă. Inclusiv la medicină. Puţini sunt cei care nu cotizează. Ăia sunt buni ai dracului. Dar pleacă, băh! Că doar nu o să stea în neoliticul ăsta, să vă bateţi voi joc de ei. Să le daţi câteva sute de lei pe lună. Sau să intre mascaţii după ei în sălile de operaţii că nu ştiu ce amărât a făcut reclamaţie că a dat şpagă. Intraţi, băh, cu mascaţii şi în biserici. Sau acolo nu se ia şpagă?. Acolo se dă pentru Dumnezeu. Că-L doare direct în pulă pe El de bani. Intraţi, băh, cu mascaţii şi pe la ăştia care au palate şi maşini de sute de mii de euro, dar ei pe declaraţia fiscală, dacă au aşa ceva, sunt fără venit. Intraţi, băh, cu mascaţii şi pe la ăştia care stau cu radarul în boschete. Că altceva nu ştiu să facă. Că doar nu sunt proşti să stea la vedere în zonele în care se întâmplă frecvent accidente. Ei au de produs. Intraţi, băh, cu mascaţii şi pe la ăştia care se ocupă cu înmatricularile de maşini. Să vedeţi acolo ce bani se fac zilnic. La toţi ăştia de ce nu intraţi? Lasă, băh, că adevăraţii corupţi sunt medicii care salvează viaţa unuia. Şi iau un plic cu 3 lei. Peste tot se dă şpagă în ţară asta. Nu numai in spitale. Dar doar astea se văd. Ca sa alimentaţi ura turmei. Turmă care are drept de vot si hotărăşte destinul meu şi al altora. Pe mici, bere şi muzică populară.

Şi mai aud analfabeţi din ăştia care-mi zic că statul mi-a plătit mie şcoala. Hai nu zău?! Statul a plătit profesorii, băi voi ăştia care aveţi clitoris în loc de pulă şi invers. Statul nu mi-a plătit mie cărţile, cazarea, mâncarea, drumurile, congresele, halatele, cafeaua, ţigările, specializările şi multe altele. Statul nu mi-a plătit mie educaţia. Mi-am făcut-o eu. Pe capul meu. Aşa că nu-mi mai futeţi mie liniştea cu platitudinea gândirii voastre. Vă rog, pe voi ăştia „deştepţi”, dacă nu înţelegeti cuvintele anterioare, căutaţi pe net. Că doar aveţi smartfoane mai deştepte ca voi. Plm de cocalari. Ce mă enervaţi! Vă daţi cu părerea în spaţiul meu, dar când vă îndemn să-mi demonstraţi că sunteţi mai buni ca majoritatea de avortoni care ne înconjoară, daţi bir cu fugiţii. Ştiţi ce am să fac? Am să aprob comentariile voastre doar după ce veţi plăti. Pe bune. Vrei frate să mă înjuri şi să-mi spui tu mie nu ştiu ce părere de a ta de căcat? Foarte bine. Plăteşti 10 lei şi apari la mine pe blog. Punct! Dacă îmi venea ideea asta la articolul cu vaccinările eram bogat acum. Că mulţi prostani au ţinut să se facă de căcat în public. Nu e târziu nici acum. Aşa cum spuneam mai demult, subsemnatul nu scrie pentru domnişoare de pension, onanişti, asexuaţi, gospodine nefutute, părăsite pline de păianjeni la pizdă, papagali cărora li se scoală pula invers, anemici, distrofici, spasmofilici şi nici pentru florile ofilite ale „intelectualităţii” din această cocină numită Mioriţa. Clar? Bine. Iubirea e pe gratis, futaiul se plăteşte. Nimic nou sub soare.

 

 

 

 

11 păreri la “Iubirea e pe gratis, futaiul se plăteşte

  1. ambrios

    Bv.Touché încă o dată.Ăsta-i rezultatul a zeci de ani de îndobitocire(tovarăşii dupa 45 au internat,exterminat toţi intelectualii României-duşmani de clasă,iar după mineriadele tot ei au mirosit că e timpul să asasineze economic IQ.işti şi dăi exod de creiere.Iar sistemul creşte generaţii de omuleţi strâmbi,handicapuri sufleteşti,imorali,dar plini de orgolii şi diplome.Parcă am trăi în 3 societăţi,una a marilor citadele,a urbanului şi a ruralului ,total separate dar interconectate.PROSTIA ESTE CANCERUL ROMÂNIEI.SOLUŢIA?Are cuvântul dl.doc.

    Răspunde
  2. doctorita

    ma bucur ca am aflat cum e cu depresia….nu stiu cum se numeste chestia aia care te apuca atunci cand iti monitorizezi „SUCCESUL” IN ACTIVITATE…adica te intilnesti dupa 2 ani cu stopul cardioresp. resuscitat [fetita, 1 an si 6luni, gasita in piscina] , si-i auzi tipetele animalice de encefalopat…are gastrostoma, pt. a se putea alimenta, e in stare critica, cantareste tot atat cit avea si in urma cu 2 ani…si chiar daca stiai in mare cat de „bine”o duce , simti nevoia sa te scufunzi in neant….si pleci…pur si simplu nu mai poti, nu mai vrei, nu mai crezi…. pentru ce lupti???? iti amintesti ca acum un an te-a lovit tirul pe autostrada, cand veneai de la servici…din garda…erai obosita , a doua zi urma sa mergi la „service” din nou…intuneric, vizibilitate proasta, un organ de politie care semnaliza pe marginea autostrazii cu un baston..[habar nu am ce semnaliza…] faci prostia sa reduci viteza, pui frana, iar tirul din spate te pupa din plin…masina sufera, pacienta e intreaga osos..spital, CT, pleci acasa ca ai 3 prunci care te asteapta vie…esti doctorita, stii sa iei o pilula, un unguent…nici prin cap nu-ti trece sa ramai internata… stai usor cu ochii in tavan,3-4 zile, te apuca plansul, chestii muieresti…dar surpriza…esti somata sa te prezinti la spital sa dai declaratie, domnul de la protectia muncii e fioros, are hartii de completat, pai e sau nu accident de munca??? te suna si seful ,iritat, le faci probleme, ai promis ca vii la spital, domnul X te asteapta, e tare ocupat, … te apuca in continuare plinsul , inca nu te poti misca, nu prea stai in picioare ca te dor toate alea, nu poti acum… [apropo,cred ca domnul Xa avut un singur accident de munca in 6 ani, dar birocratia il omoara]…esti somata , chestionata, ti se arunca in fata >>si vezi ca daca ai concediu medical cu codul 02 [parca] nu ti se plateste, nu-i valabil ha-ha…doar dupa finalizarea cazului se hotaraste…ha-ha… ma uit ca vita la poarta noua, habar nu am ce-i ala cod 02… bun, supravietuim si dupa 3 saptamani pe baricade, urgenta te asteapta…. vine si revelionul, unde te simti foarte ZORRO…3 se bat la miezul noptii in triaj, mai sa cafteasca si asistenta, biata, [vezi, DOAMNE, unul s-a bagat peste celalalt care era taiat la mana…] chirurgul, june prim de langa tine se grabeste pe sectie, omul de la paza fuge de-i zbarnaie picioarele, iar cand il strigi prieteneste creste pasul ca tre sa-l aduca si pe colegul…. e groasa… deci te bagi , ca o boare , urli ca in filmele cu prosti ..”stai, nu te mai misca ,sangerezi foarte tare, ti se rupe tendonul si paralizezi…tine miinile sus, sa te putem pansa, foarte repede… plavanul face ochii mari si ramane blocat iar trei fete cucuiete fac minuni [ 2 dau ture circulare de fasa si a treia suna jandarmii] ajunge…in plus apar noptile nedormite, diferite scene stupide rememorate, jignirile ,cohorta de betivani care iti trec prin fata si sedintele gen „nu sunteti pusi sa ganditi”, „o sa-ti arat eu cine-i seful”….curat CARAGIALE, incep sa ma decompensez… dar vorba unui june de la mare de pe PRO TV. bani nu conteaza cand e vorba de distractie….[ma intreb cum ii produce dumnealui]…. cam haotic comentariul, dar deja ma simt mai bine, deci mai pot astepta chestionarul cu intrebarile despre depresie…poate intru direct in medical vreo 6 luni, si primesc apoi masina de servici, masaj la talpi, un coktail cu umbreluta si o pauza de filme si carti….

    Răspunde
  3. Mihaela

    Doctore, esti incrancenat rau, dar, imi vine sa te iubesc asa cum esti!Generator de adevaruri fruste , bisturiu intr-o mana care nu tremura ! Depresia…hmmmm…ultima ‘aroganta”….nooo…neputinta in fata dinozaurului, doctore !

    Răspunde
  4. Laura

    Imi place articolul si ideile exprimate sunt foarte adevarate, doar exprimarile de maidan ma deranjeaza. De la un om cu educatie ma astept la mai mult.

    Răspunde
    1. Vindecatorul

      Va multumesc, doamna, pentru aprecieri. Ce pot sa spun? Si eu am asteptari mai mari de la cei care ma citesc si isi fac timp pentru a comenta lucrarile mele. Ma astept de la acestia, implicit si de la dumneavoastra, sa depaseasca nivelul vorbelor si sa se implice in proiectul Carte pentru medicamente. Din pacate, asteptarile mele sunt strivite in fasa. Asa ca, stimata doamna deranjata de limbajul meu, se pare ca amandoi suntem dezamagiti unul de altul.

      Răspunde
  5. Radu

    Bravo! Conteaza mesajul, daca e de maidan sau nu, decat oameni care se dau civilizati si nu au nimic de zis, si hai sa fim seriosi limba romana de ce are atatea vulgaritati daca ne dam pudici? peste tot la tv, in ziare sunt o gramada de agramati, deci ei sunt buni?
    @Laura asemenea exprimari le gasesti peste tot, doar ca unii se prefac, sunt cu doua fete.

    Răspunde
  6. Ivan Alexandru

    Bravo doctore…imi place cum le spui…si ai perfecta dreptate….nu am nimic impotriva vocabularului…poate asa ne facem auziti..m-am saturat de politicieni si nu numai, bine imbracati care iti vorbesc de trebuie sa stai cu dictionarul in fata….mi-ar placea sa te faci auzit mai mult si mai des..poate chiar la TV…poate asa ne trezim si noi..felicitari

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *