Liviu Andrei, surpriza Vindecătorului sau Planetariul literar…

Încă nu am depăşit emoţiile inerente legate de lansarea Dispensarului SF. Cu cât se apropie ziua de sâmbătă cu atât acestea se înmulţesc exponenţial. Vreau să fim bine înţelesi. Nu mă plâng, voi mă ştiţi, sunt ca un pumn de oţel într-o mănuşă de catifea. Pot să vă anunţ că totul este aranjat, atât din punct de vedere al corecturii finale a textului, prezentării grafice, cât şi din punct de vedere logistic. Va fi o zi al naibii de frumoasă, vă promit.

Bun. Acum vreau să vă mai spun despre modul în care mi-am petrecut timpul în ultima vreme. În primul rând am fost ieri la cenaclu. Acesta s-a desfăşurat, sub titlul Exploratorii literaturii de mâine, în incinta Observatorului Astronomic din Suceava. Mulţumim pe această cale celor care ne-au facilitat organizarea lucrărilor acolo: Universitatea Suceava şi Clubul SF Cygnus Quasar. Şedinţa a fost una reuşită atât din punct de vedere al participării cât şi al calităţii creaţiilor. Pe lângă autorii obişnuiţi, nucleul CIL-ului- Ilinca Rusu, Mona Luisa Grigore, Livia Feidaros, Mircea Nanu Muntean ( Domnia sa răspunde de ieri şi la apelativul Gandalf al Sucevei. Iertare domnule profesor, dar vă prinde nickname-ul ăsta),  Radu Cataranciuc, George Sauciuc şi Vindecătorul, s-au făcut remarcate câteva prezenţe deosebit de valoroase: Aminah Brânduşa Tănase, Ovidiu Donisa, Constantin Oliviu Sebastian şi, invitata specială, care a venit de la Botosani, special pentru noi: Ana Manon Piţu. Mostre din lucrările citite veţi avea în cel mai scurt timp pe blogul CIL.

Anunţăm pe această cale că şedinţa viitoare va avea loc peste 3 săptămâni deoarece eu şi maestrul George Sauciuc vom fi plecaţi la Bucureşti la Final Frontier pe 23-24 martie. Vom reveni cu detalii.

Surpriza săptămânii a fost pentru mine Liviu Andrei, autor al controversatului roman Gayzer. Astăzi am terminat de citit cartea domniei sale şi vreau să vă spun că e o lucrare pe care nu o poţi lăsa din mână. E mai ceva ca heroina. Dă dependenţă de la primele doze şi nu te lasă să scapi. Autorul reuşeşte să poarte cititorul într-o lume dură, vorbind fără perdea despre femei, homosexuali, masonerie, puşcărie, securitate. Peste toate acestea se înalţă ca o odă un leit- motiv ce bântuie zi şi noapte minţile biciuite de testosteron: intimitatea feminină. Autorul nu e un prefăcut sau un anemic. Vorbeşte pe şleau, dureros de sincer, despre o Românie dezorientată atât mental cât şi sexual, despre prostituate si cocote masculine, despre sărăcie, mizerie, ţigănie. Personajele sale sunt vii, pline de calităşi şi defecte, vulnerabile, fragile, puternice, când vesele când suferinde. Aşa cum mi-a mărturist în dedicaţie, romanul e plin de picanterii şi adevăruri dureroase. Să nu vă lăsaţi înşelaţi de anumite impresii, autorul e mult mai profund decât vrea să pară. Oamenii de calibrul lui, dotaţi cu inteligenţă nativă din belşug, sunt cei cu cele mai multe angoase de care scapă doar scriind, expunându-se astfel în toată splendoarea goliciunii sufletului lor.

E de urmărit, pe bune. Sper din toată inima să urmeze o continuare a romanului. Doar pentru prietenii mei apropiaţi: vă pot împrumuta romanul. Pentru cei care doresc să-l citească: contactaţi autorul pe facebook. Sunt sigur că va răspunde pozitiv. În curând voi avea, cred, un link pe blog către carte.

Până atunci, să auzim numai de bine.

O părere la “Liviu Andrei, surpriza Vindecătorului sau Planetariul literar…

  1. Pingback: „Romanul ăsta e mai ceva ca heroina… Dă dependență de la primele doze…” | LITERATURĂ DE CUŢIT şi alte golănii televizionistice

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *