Mama denaturată

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu mă enervez foarte repede atunci când vad un copil bătut, indiferent ce a făcut. Pe bune, nu suport chestia asta, să loveşti un copil numai pentru că ai tu nervi sau, chipurile, vrei tu să-l înveţi ceva. La violenţă se răspunde cu violenţă, plus că trauma psihică pe care o induce acţiunea asta va avea consecinţe asupra dezvoltării ulterioare.

Ieri am avut o zi agitată, cu multe urgenţe la cabinet, cu multe drumuri, cu diferite probleme de rezolvat. Spre seară am fost nevoit să mă văd cu o colegă pentru a lua de la ea câteva documente. Ajung în faţa scării ei, parchez regulamentar şi mă dau jos din maşină. Privirea mea a fost atrasă de un spectacol ce avea loc pe partea cealaltă a străzii.

O fetiţă, îmbrăcată frumos, pictată pe faţă, semn ca venea de la o petrecere ceva, era bătută de mama ei. Dragii mei, ce palme îi dădea tembela asta peste faţă, ce urla, ce gesticula, cum o trăgea de păr. Am luat foc instantaneu şi am început să urlu.

– Băh, mamă denaturată, termin-o cu asta că vin şi îţi trag şi eu câteva să vezi cum e.

Tuta nu m-a auzit şi continua să care palme. Arunc ţigara, trec strada nervos şi mă îndrept către ele. Copilaşul plângea, mă-sa o chinuia în continuare.

– Doamnă dragă, spun eu, încercând din greu să mă stăpânesc, e frumos să bateţi copilul aşa? Să-i daţi peste cap? Ce dracu a făcut?

Asta se uită la mine mirată şi se opreşte. Să vă descriu pupăza asta. Era tunsă scurt, brunetă, boită tot pe faţă cu o tonă de machiaj, avea un ruj roşu peste nişte buze de vampă, o fustă neagră, o bluziţă albă şi câteva flori în mână. Genul de gospodină independentă, genul de mamă care are frustrări de divă, care se crede extrem de interesantă, de deşteaptă, extrem de provocatoare. Am o vorbă pentru astea: curve proaste, vă rog scuzaţi limbajul.

– Păi, tu ştii de câte ori era să o calce maşina?

– Păi, ţine-o de mână, joiană ce eşti. Nu îţi mai expune bucile aiurea că oricum nu te bagă nimeni în seamă. Dacă mai baţi copilul jur că îţi trag eu o carabă să simţi cum e, distruso.

– Tu să-i faci educaţie la copilul tău, dacă ai, îmi răspunde rapandula.

– Dacă tu crezi că aşa se face educaţie, e clar ce mamă eşti. Ai fost abuzată când ai fost mică de te comporţi aşa?

S-a strâns lume ca la circ, m-am făcut de tot rahatul, dar asta e, sunt impulsiv. Într-un final ,pleacă văcuţa asta. Sunt sigur că-i va spune soţului ce tupeu a avut un golan să se ia de ea. Mamele de genul ăsta, care bat copiii cu o aşa violenţă, ar trebui sodomizate de o legiune de pârnăiaşi cu bile puse în tot felul de locuri( cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc).

Voi ce părere aveţi?

2 păreri la “Mama denaturată

  1. Guadalajaraa

    binenteles ..!! (dar si cu … harta Bucurestiului tatuta prin tot felul de locuri( cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc) :))

    Răspunde
  2. Erika Marginean

    Trist….mama denaturata, in urma cu niste ani, era o fetita care trecea strada aiurea si maica sa o batea la fel, urland la ea, fara sa-i explice de ce vrea sa o omoare in bataie. Copiii fac ce vad de la parinti. Fetita pe care ai scos -o din mainile ei, tot la fel va face educatie copiilor ei…sic transit gloria mundi!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *