Mansarda cu poveşti…

Dragii mei, am fost la cenaclu. Ce pot să spun? A fost o atmosferă relaxată, plină de căldură sufletească, o adunare între prieteni.

Nu ştiu de ce, dar seara asta a avut o încărcătură specială pentru mine. Poate pentru faptul că am citit din Adnana, romanul de suflet, poate pentru faptul că am avut invitaţi de marcă, şi aici mă refer la domnul Tiberiu Cosovan, poate pentru faptul că mi-am dorit foarte mult să particip, nu ştiu.

Sunt mult de spus despre această manifestare. În primul rând, este o dorinţă a noastră, a autorilor, de a avea propria identitate, propriul brand. Prietenul meu cel mai bun, fratele meu, maestrul Demuth Robert, a sugerat un nume: Mansarda cu Poveşti. Îmi place această titulatură şi cred că o voi promova.

Intenţia noastră este aceea de a organiza un cenaclu bilunar de proză scurtă, în cadrul căreia să avem şi momentul de poezie, deoarece nu suntem exclusivişti.

Ca părere de rău: absenţa poetesei Ana Maria Lupaşcu. Eu am invitat-o astăzi dimineaţă, dar, probabil, sarcinile ei de redactor au făcut-o să nu găsească timp pentru noi. Vă rog să mă credeţi că această domnişoară are un mare potenţial în potrivirea versurilor, motiv pentru care vă invit să-i urmăriţi evoluţia.

În cadrul acestui cenaclu am avut două surprize plăcute. Prima dintre ele este domnul George Eliade Niculescu. Versurile domniei sale au avut asupra mea un efect deosebit. Încercarea de a împleti poezia cu sf-ul nu e nouă, dar maniera în care au fost prezentate anumite idei m-a făcut pe mine să rezonez cu ceea ce ne-a dăruit. Sper să obţin permisiunea de a publica lucrarea pe acest blog şi să vă las pe voi să judecaţi singuri. Nu spun vorbe mari, ştiţi foarte bine că nu îmi stă în caracter să comentez poezie, dar acest autor promite. Eu, în mod sigur îl voi urmări cu mare atenţie.

Cealaltă surpriză a fost domnişoara Cristina Lauric. Am privilegiul de a fi medicul ei, ceea ce mi-a indus mie senzaţia că o cunosc destul de bine. La Dispensarul SF se află chiar un tablou pictat de dumneaei. În seara asta m-a făcut să o percep din altă perspectivă, cea de poetesă. Dragii mei, versurile sunt de o profunzime deosebită. Uşurinţa cu care descrie anumite stări, purtând cititorul într-o lume unde totul este posibil, goana ei după dragoste, după echilibru, după spiritualitate, m-au făcut să practic ceea ce descria atât de frumos Cioran, anume: exerciţii de admiraţie.

Ilinca Rusu, autoarea care îmbin literatura cu psihologia m-a încântat cu o povestire a ei numită Evoluţie. Lucrarea este complexă şi mă bucur foarte mult pentru faptul că a găsit înăuntrul ei forţa de a descrie anumite tipologii umane, inspiraţia de a ne prezenta modul în care trecutul ne influenţează comportamentul. Fac o menţiune specială: în scrierile ei apare o maturitate şi o armonie ce numai o experienţă de viaţă profundă le poate oferi. Atrag atenţia asupra acestei autoare. Chiar dacă sar un pic calul, vă destăinui faptul că va publica un roman în care o veţi regăsi în toată splendoarea trăirilor sale interioare.

Livia Feidaros. Această doamnă delicată, uneori prea realistă şi lipsită de prejudecăţi, m-a impresionat prin capacitatea sa de sinteza. Ador astfel de momente, când femeile spun ceea ce gândesc, fără perdele, fără eschive, fără prejudecăţi. Mi-am dorit foarte mult să o aud citind o lucrare, dar, din păcate, nu a reuşit să o finalizeze. Sper ca, la cronica următoare, să vă pot oferi o părere asupra creaţiei domniei sale.

Amariei Florin. Acest domn are un avantaj major: înţelepciunea ce transcede tinereţea. A fost prezent cu 3 lucrări, în fiecare din ele dându-ne măsura maturităţii sale precoce. De asemenea, este de urmărit. Aş fi deosebit de încântat să-l mai aud citind.

Vindecătorul. Un tip carismatic, plin de viaţă, superficial uneori, sensibil destul de rar, ne-a citit multe pagini, monopolizând oarecum ultima parte a cenaclului, motiv pentru care mi-a transmis scuze. A început recitalul cu lucrarea apocaliptică Agonia, publicată în Gazeta SF. Au urmat apoi trei capitole din Adnana, un roman cu multă acţiune, mult umor, multe piste false, multe idei, ce fac cititorul să pună într-o lumină critică toate cunoştinţele acumulate până în prezent. Semnalele au fost bune, acest autor promite. Dacă va fi destul de cerebral, destul de înţelept, încât să înţeleagă că lumea doreşte ca el însuşi să se ia în serios, poate va atinge anumite culmi, nu ale disperării ci ale recunoaşterii. Vom vedea dacă va găsi în interiorul lui motivaţia necesară.

Cireaşa de pe tort a fost povestirea domnului Alexandru Ioan Despina, care a încheiat cenaclul. Această lucrare a smuls ropote de aplauze, chiar în timpul citirii ei. Am observat multe persoane din public care şi-au notat acest nume. A fost o onoare pentru mine să prezint aceasta creaţie, mai ales că acest domn face parte din colectivul Gazetei SF.

În concluzie, dragii mei, vă aşteptăm peste două săptămâni la o nouă şedinţă, sper, sub brandul Mansarda cu Poveşti. Suntem un grup de autori ce încercăm să ducem steagul culturii în aceste vremuri în care blazarea şi banul guvernează totul. Vă rog, acordaţi-ne prezumţia de naivitate şi lăsaţi-ne să vă purtăm în alte lumi în care totul este posibil.

Atât am avut de comentat. O las pe Tarja să mă vrăjească şi mă apuc de scris.

Aveţi grijă de voi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *