Mea culpa…

În goana după vizibilitate am făcut de ceva vreme încoace câteva prostii mai mari ca mine,începând cu Hegemonia Gazetei SF, unde am un limbaj care deranjează şi până la Războiul bătrânilor-pierdut cu care am reuşit să o ofensez pe domnişoara Simona Şerbănescu.

Am primit câteva lecţii de la dumneaei aseară şi i-am dat dreptate în tot ceea ce mi-a zis.

Fără să vreau, m-am lăsat dus de val şi am scăpat din vedere faptul că sunt doar un ucenic în ale potrivirii cuvintelor şi nu am nici o greutate şi nici un drept să îmi dau cu părerea despre ceea ce se întâmplă în fandom. Cineva chiar mi-a spus: prea multă gălăgie şi prea puţin scris din partea ta. Are dreptate, e timpul să îmi revizuiesc priorităţile.

M-am pomenit în situaţia celui care arată cu degetul de pe margine, acuzând de neimplicare pe multă lume, dar el nu îşi asumă nimic. Mi s-a urcat la cap atenţia ce, în bunul lor simţ, mi-au acordat-o multe nume grele din sf.

Mi-am permis, în orbirea mea, să risc imaginea gazetei, cu care văd că mă confundă multă lume, pentru câteva cuvinte ce nu fac bine nimănui.

Îmi asum toate astea şi îmi promit că voi încerca să învăţ să fiu erudit ca Michael Haulică, echilibrat ca Horia Nicola Ursu, prudent ca Simona Şerbănescu, civilizat ca Eugen Lenghel, modest în splendoarea valorii sale ca Oliviu Crâznic.

2 păreri la “Mea culpa…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *