Pe culmile disperării…

Sunt zile în care aş da orice să fiu pe Titan sau pe Neptun. Trezit fără nici un chef de muncă, în pană de inspiraţie şi cu energia la jumătate, trebuie să fac faţă treburilor de zi cu zi.

Nu te menajează nimeni, nu te crede nimeni că eşti cu nervii întinşi, că poate nu ai dispoziţia de a asculta tot felul de poveşti. Încerc să fiu un profesionist, lupt cu tendinţele astea ale mele negativiste, şi încerc să nu arăt pacienţilor că azi nu sunt în forma care m-a consacrat.

E greu să preiei problemele celorlalţi atunci când tu abia le cari pe ale tale. Dar ce pot face? Strâng din dinţi şi merg înainte.

Voi fi un pic mai tăcut astăzi, dar tot vă asigur de preţuirea mea, dragi cititori.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *