Spleen…

M-am săturat de multe chestii: de trafic, de ţăranii care vin în oraş ca lăcustele dar se plâng ce greu trăiesc, de preţul motorinei, de maşina mea, de haitele de javre de peste tot, de parcurile astea pline de tot felul de mârlani, de fiţele unora, de aroganţa analfabeţilor, de circul de la televizor, de proşti, de infatuaţi, de onanişti, de impotenţi intelectual, de toată vrăjeala pe care ne-o servesc cei care ne conduc, indiferent de culoarea lor politică, de hârţogarii din tot felul de birouri, de pretenţiile unora care vor să câştige bani fără să muncească si lista asta se poate întinde pe multe pagini.

Fiecare om cară după el multe nemulţumiri dar important e să le poată ignora constant. Eu asta fac zilnic dar vine un moment când mecanismele de inhibiţie nu mai funcţionează.

 

Şi ai fugit de umbra unui gând amar

crezând că pasul tău va construi cărări

pe care nimeni nu le va scuipa

dar ai căzut, ai fost mult prea grăbit.

 

Uitându-te la cer tot timpul, privind mereu în infinit

te-ai păcălit uşor că eşti special

şi ai ales să vezi doar viitorul

dar ai greşit, ai fost mult prea absent.

 

Ai dăruit bucăţi din tine oricui a vrut sa le primească

şi ai crezut că străluceşti

dar, ca să vezi surpriză, te-ai înşelat din nou,

nu este ăsta timpul tău.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *