Timp…

Nu ştiu ce părere aveţi voi, dar eu, în ultima vreme, experimentez o chestie ce se numeşte comprimarea timpului. Pe bune, mi se pare că zilele trec foarte repede, viaţa a devenit foarte agitată, preocupări pe care, mai demult, nu le neglijam, acum au ajuns pasagere.

Simt că totul e diferit faţă de acum 3-4 ani. Mă uit în jurul meu şi observ oameni prea grăbiţi, prea concentraţi, preocupaţi doar de rezolvarea multiplelor probleme cu care se confruntă.

Obişnuiam, Sâmbăta dimineaţa, să merg cu bicicleta până la Fălticeni. Pe lângă endorfinele ce scăldau celulele mele, acest sport îmi aducea şi un echilibru interior pe care acum îl găsesc foarte greu. Nu mai spun că viteza cu care mă deplasam îmi permitea să savurez peisajul, să simt mirosul câmpului, să interacţionez cu alţi biciclişti.

Aveam un loc al meu atunci când ajungeam la destinaţie. Mă odihneam pe o piatră rotundă aşezată chiar la intrarea în oraş. Beam apă, luam tot felul de concentrate proteice şi plecam înapoi spre casă. Îmi plăcea foarte mult să fiu doar eu şi asfaltul, pedalând constant şi stând la taifas cu mine însumi.

Acum nu mai am timp de aşa ceva. Anul ăsta am de rezolvat câteva chestii ce mă presează, dar cât de curând voi relua această evadare.

Poate ne vedem pe traseu…

O părere la “Timp…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *